10 lucruri pe care nu le știai despre Alexandra

Cu siguranță că numele Alexandra este un nume destul de întâlnit în țara noastră. Și cum în ultimul timp a cam fost pe val pe blogul meu, am stat un pic și m-am gândit și mi-a venit o idee: să vă spun, 10 lucruri pe care nu le știați despre Alexandra.

1. Semnificația numelui: Ei bine numele acesta vine din greacă și deja este evident că este varianta feminină a lui Alexandru, ce s-ar traduce prin protector al bărabților. Deci cei care au nevastă cu numele acesta sunt norocoși. Sau poate cel pușin așa ar trebui să fie. Acum fiecare știe sau nu.

2. Este mai lung nume feminim din țara noastră care începe cu litera A, dacă facem abstracție de varianta Alessandra, care nu este specific românească deși am auzit că există și chiar știu una( doar virtual însă) și de derivatul său Alexandrina.

3. Un alt nume care în mod normal ar fi tipic masculin, dar care a fost feminizat este Andreea. Masculinul Andrei înseamnă efectiv bărbat, tot din greacă provenind. Mai mult decât atât poartă numele celui care a adus creștinismul la noi și nu e de mirare că e popular. Eu unul cred foarte puternic că numele pe care îl porți îți influențează tare caracterul, așa că părinții care își vor boteaza fata Alexandra Andreea să nu se mire dacă ea va fi băiețoasă.

4. Pe lângă faptul că lumea le asociază una cu cealaltă, Inna și Alexandra Stan mai au două lucruri în comun: ambele sunt născute în județul Constanța și au în comun numele de Alexandra. Numele adevărat al cântăreței Inna este Elena Alexandra Apostoleanu. Cele două au avut chiar și o colaborare.

5. Numele complet al Reginei Maria este Marie Alexandra Victoria de Saxa Coburg și Gotha. Nu știu câți cunosc acest aspect, așa că m-am hotărât să vă spun.

6. Numele de Sandra sau Sanda, sunt prescurtări ce pot veni atât de la Alexandra cât și de la Ruxandra.

7. La 21 aprilie este sărbătorită  de către ortodocși Sf. Muceniță Alexandra. Ea a fost soția împăratului roman dioclețian Mai multe despre acesta aflați aici.

8. În mitologia greacă zeița Hera avea porecla Alexandra. Ea era protectoarea căsniciei, a căminului și a femeilor.

9 Pe lângă Alexandra Stan, avem și o Alexandra Stănescu jurnalistă la postul de radio Europa FM.

10. O melodie mai veche a grupului latino Aventura se numește Alexandra.

Sper că v-a plăcut ceea ce v-am spus și dacă vă place ideea voi mai face articole și cu alte nume.

Pagina principală

Am ales să scriu asta

Alexandra este numele la care nu speram să revin prea curând într-un articol. 

Dar acum lucrurile se mută din domeniul dorințelor și al călătoriilor, în domeniul muzicii. 

Cum ascultam eu radio la birou, căci așa ne trece nouă timpul într-un mod mai plăcut, am auzit inevitabil o melodie și nu știam deloc a cui este. 

Știm că în ziua de azi versurile pe care o melodie le are pot fi banale, puerile sau pur și simplu aiurea fără sau cu erori grave de logică sau chiar fără nici o logică. Melodia să sune bine și să fie fredonată de toată lumea, ce mai contează versurile? 

Cum eu sunt genul acela de persoană care vrea să înțeleagă și ce se spune într-o piesă, am căutat pe net și am descoperit: Melodia este cântată de Alexandra Stan și are titlul "Aleasă" 

Ceea ce m-a zăpăcit efectiv a fost refrenul, încă prin primul său vers: "Te-am ales să-mi fi aleasă". Interesant, oare cum e posibil asta. Inițial nu am înțeles, dar am zis e că e o posibilă explicație, sau cel puțin eu aș vrea să cred. Poate că e vorba de sentimente reciproce, eu un fel nai special de a spune că doi îndrăgostiți se aleg reciproc. Mai departe că ea este cea care și-a dorit relația: "Mi-am dorit să-mi fi ales". Până aici lămurit. 

Ceea ce urmează mai departe este însă ceva ce efectiv mi-a răsucit neuronii în cap:"N-am de gând s-o țin în lesă" Ce anume? Nu știu. Chiar nu știu. Iubirea sau ce? Poate, cine îmi poate spune? 

Refrenul se continuă așa:, "Eu aș vrea să construiesc/ O poveste ca a noastră/Etalon în univers"  Nici nu vreau să îmi imaginez că ea va stabili "etalonul" relațiilor romantice și nu se mulțumește să se oprească doar la planeta Pământ ci și la Marte sau ce alte planete va mai colonizat omenirea de acum încolo. Gândește-te prea departe, părerea mea. 

Dar cel mai tare din tot refrenuleste finalul:"Am spus totu-n versul ăsta/Cu un simplu vers în vers". Care vers? Și cum adică vers în vers. Și dacă există simplu, cum e ăla complicat. Mare mister! 

Și dacă nu ați ascultat până acum "capodopera" cu peste 1 milion de vizualizări pe YouTube, vă las aici video:

Pagina principală

Alexandra dorește să meargă în excursie

Nu cred că este vreunul dintre noi căruia să nu îi placă să călătorească. Dar din păcate vremurile pe care le trăim ne fac să ne punem pofta în cui.

Un inamic invizibil, mic și al dracului ne-a dat peste cap pe toți. Un idol de-al meu virtual, Jimmy da ăla cu poveștile lui l-a numit "nea Covid". Aproape că sunt invidios că deși cam cu peripeții chiar înainte ca treaba să devină serioasă el și a lui Vasilica, fosta lui colegă de facultate cea speriată de fantome(fanii știu) au reușit să facă un tur de Europa. Și a mers și pe banii ei. Ce norocos ești bă Jimmy! 

Dar poate că vă întrebați ce e cu titlul ăsta și la care Alexandra mă refer. Cei care mă știți sau care ați mai citit articole știți sigur. 

Ce să vezi, nea Gogu ( aici nu e greu de ghicit cine e) mi-a făcut o surpriză. Cineva nu știu ce i-a venit și a căutat exact ceea ce am pus eu în titlu. Gândul m-a dus instantaneu la Alexandra. Nu se putea altfel. Am zâmbit și am zis: Despre asta trebuie să scriu neapărat să împărtășesc cu voi. Nu pot ține doar pentru mine.

Și da știu că ea își dorește acum mai mult decât oricine să meargă în excursii, să găsesască cineva o baghetă magică și totul să revină la normal , sau să i se pară că tot ce se întâmplă nu este altceva decât un vis urât și să se trezească din el.

Dar haideți să fim optimiști și sunt absolut convins că și Alexandra este. O știu, nu poate fi altfel. Că vor veni zilele acelea în care fără vreo temere se vor umple iarăși autocarele și vom porni către locuri minunate de pe la noi sau de prin țări străine.

Dacă încă nu știți despre cine este vorba chiar am scris câteva articole despre ea și agenția ei de turism  cum ar fi acesta

Astăzi aș vrea să vă îndemn ceva. Dacă și voi aveți dorința Alexandrei nu uitați că depinde de fieacre din voi să faceți acest lucru posibil. O baghetă magică e doar în povești, iar din păcate ceea ce se întâmplă chiar nu este un vis.

Împreună putem face ca ceea ce ne dorim să devină realitate fiind responsabili și până la urmp trebuie să avem încredere că lucrurile se vor rezolva. Chiar dacă pare greu, lucruri simple ca igiena, distanțarea socială și purtatul măștilor sunt esențiale.

Nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța că vom scăpa și că vom putea călători fără restricții din nou într-o zi.

Dacă va fi așa tu ai vrea să călătorești cu Alexandra? Eu am avut ocazia și mi-a plăcut. Sunt total convins că sunt mulți ca mine. 

Dacă încă nu o știi te invit să îi vizitezi pagina:

Holiday Boutique

Nu uita, totul depinde și de tine! Împreună vom reuși să readucem călătoriile la îndemâna noastră!

Din nou în Delta Dunării

A trecut ceva timp de când am făcut prim mea excursie în Delta Dunării și evident că acolo este imposibil să nu îți placă și să nu dorești să revii ori de câte ori ai ocazia.

Cu toate că ceea ce am mai spus este adevărat, o să vă mărturisesc faptul că nu a fost o dorință de a reveni acolo chiar în această perioadă, dar s-a ivit ocazia.

Povestea este următorea: după cum știți deja cei ce ați mai citit articolele de pe blogul meu, eu în general merg în excursii cu o agenție, a unei prietene, Alexandra, pe care am și menționat-o în câteva articole pe aici.  Am tot căutat excursii pentru a merge în ele, în special cu un prieten(Tiberiu) la fel de mare amator de aventură și excursii ca mine, dar că el nu poate mereu.  Inițial trebuia să mergem altundeva, dar s-a hotărât la Deltă deoarece acum a găsit posibilitatea de a avea timp să meargă undeva. Ideea e că a fost cam târziu și nu au fost locuri. Nu-i nimic, asta nu ne-a împiedicat să mergem. Există varinata mașinii, așa că ne-am urcat în mașina lui și am ajuns în final la Murighiol. De ce am spus că prietenul cu care am fost mai devreme că e amator de aventură?Pentru că era să ne mai rătăcim noi cum am mai pățit prin alte excursii, dar nu e rău, astea-s amintiri!

Inițial era o vreme cam urâtă chiar în noaptea aceea a plouat cu fulgere și tunete, dar ca prin minune când a venit ora 6 dimineața, ora noastră de plecare ploaia s-a oprit.

Plimbarea cu șalupa

Am avut noroc. Alesesem ziua de duminică exact ca în excursia programată de agenție că fix cu o zi înainte am aflat că în zonă a fost prăpăd și urmele încă se vedeau: noroi pe o grămadă de porțiuni de șosea și crengi rupte. A fost și cod roșu pe acolo.

Din păcate vântul tot a bătut și deși pe noi nu ne-a deranjat a cam alungat păsări, așa că am făcut o grămadă de poze cu nuferi. Dar hai să nu fiu cârcotaș, putea fi mai rău: să plouă de exemplu. Plus că ne făceam probleme dacă o să găsim pe cineva să ne plimbe și am găsit repede. Erau două persoane care trebuiau să vină și nu au mai venit așa că le-am luat locul.

Cu tot vântul am reușit să îmi fac și un selfie care să iasă bine:

Deși am încercat să fac poze cu câteva din păsările care au mai fost pe acolo nici acelea nu au ieșit. "Ghinion!", vorba știți voi cui. Dar nu-i nimic! După cum am spus, am o grămadă de poze cu nuferi și stuf și în continuare am să vă pun o parte din ele, că sunt sigur că doriți să le vedeți. 

   În poza de mai sus chiar se vede cum bătea vântul.

Trebuie să vă mai spun că pe brațul Sfântu Gheorghe cel puțin dacă sunteți pe Orange e semnal 4G cam peste tot așa că puteți să puneți pe Facebook, Instagram sau să trimiteți prietenilor direct de acolo. Așa am trimis și eu unei prietene virtuale (Luminița Tudosă) poze, care în aceeași zi se plimba și ea pe la Mănăstirea Lepșa, deci se poate spune că a fost ziua excursiilor. Despre Mănăstirea Lepșa am scris și într-un articol și ea la rândul ei a scris unul pe propriul blog.

Cetatea Enisala

  Sursă foto: https://travel-the-world.ro/wp-content/uploads/2017/11/20170730-Dobrogea_articleimg-800x534.jpg

După ce am terminat plimbarea ce a durat 2 ore pe brațul Sfântu Gheorghe, pentru că deși era ora pranzului, nu ne era chiar așa foame așa că am hotărât să mergem să vizită Cetatea Enisala.

Trebuie să mergeți și voi să o vizitați deoarece cred că este important să știți că este singura fortăreață medievală din Dobrogea.

Pentru că bătea vântul foarte tare, deși inițial nu am vrut să mai fac poze și acolo, totuși am totuși poză cu peisajul făcută de sus de la cetate. Trebuie să mă laud că la peisaje mă pricep și întotdeauna îmi ies bine, chiar și cu o cameră mai proastă.

După ce am vizitat și cetatea ne-am îndreptat către Tulcea unde am găsit o pizzerie și am mâncat acolo.

Deși pe parcursul drumului, nu ne-am întâlnit cu grupul de la agenție, totuși atunci când Tiberiu a pus o poză pe Facebook o poză, primul like a fost de la...Alexandra. Așa mi-a dat apoi și mie la poză. Așa că Alexandra, dacă citești articolul, nu, nu am fost cu altă agenție ci doar noi. Probabil că te-ai gândit la asta! 

Citiți și:

Primul articol despre Deltă

Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să citiți mai multe regăsite pe pagina principală apăsând aici

De ce călătoresc cu Holiday Boutique - advertorial pe bune!

Eu și advertorialele

Până acum nu am avut o mare experiență în domeniul advertorialelor, doar un concurs de blogging de care probabil știți dacă sunteți cititori mai vechi și câteva gratuite, încercând să aduc site-ul mai sus prin conținut cât mai variat care să atragă cititori.

Am dorit să dau posibilitatea unor persoane să își scrie singure advertoriale. Nu am avut succes. Unii ar fi dat bani unor bloggeri pentru a scrie articole să le promoveze afacerea. Până  la urmă pe două le-am scris eu, dar m-am oprit aici și am zis că nu mai are rost. Unul l-am scris pentru o fostă colegă de facultate și ea ceva patroană de agenție de turism, care nefiind așa cunoscută am zis că ar fi o idee bună să fac asta, iar celălalt pentru un antreprenor în construcții modulare.

Ce m-a făcut să mă răzgândesc? (Nu, nu vă gândiți că am de gând să o mai fac, cel puțin nu cred în acest moment că se va mai întâmpla). Păi motivul este unul destul de bun și pornește cu ceva ani în urmă când am fost în Grecia cu o fată(Alexandra), ghid de turism și despre care am scris aici poveștile ultimelor două excursii. Pe ea am cunoscut-o printr-un prieten comun și inițial trebuia să mergem amândoi, dar în final am mers numai eu.

Excursia din Grecia( Insula Corfu)

Despre aceasta am adus aminte și în articolul de mai jos:

Am vrut să scriu despre Insula Corfu

Sincer, deși pe atunci nu exista agenția, care la nu foarte mult timp după aceea s-a înființat, eu am fost plăcut impresionat de modul în care Alexandra își tratează turiștii, încercând nu doar să și-i facă clienți fideli ci și prieteni. Acesta pare să fie secretul succesului ei. Și până la urmă cea mai bună formă de reclamă  este prin recomandare de la o persoană la alta. Teoretic la orice curs de marketing se spune asta, dar eu am avut ocazia să văd acest lucru practic.

Dacă recent nu s-ar fi întâmplat ceva poate că nu mi-aș fi adus aminte de ceva din acea excursie ce demonstrează că Aleaxndra  se implică foarte mult, mai ales în a găsi soluții pentru ca lumea să fie mulțumită chiar și atunci când apar situații să le spunem mai puțin plăcute.

Excursia fiind în perioada Sărbătorilor Pascale( 16- 23 aprilie 2014), s-a organizat o cină la un restaurant dediactă acestei sărbători. Pentru că au fost ceva probleme cu încâlzirea la hotelul unde am fost ea a hotârât să ne dea banii înapoi pe care urma să îi plătim oferind acestă ca din partea agenției. Eu unul nu am apucat să plătesc, deoarece banii i-a strâns cealaltă ghidă, noi fiind împărțiți în două grupuri. Cu atât mai mult mi-a rămas în minte pentru că în momentul în care ea a zis să nu mai plătim era rândul meu să plătesc și eram deja cu mână întinsă cu banii pregătiți, dar pe care efectiv nu am mai apucat să îi dau.

Totuși timpul a trecut și am uitat acest moment până când un alt eveniment despre care am să vă spun mai încolo mi-a adus aminte de ceea ce s-a întâmplat.

Alexandra și "poveștile"

Timpul petrecut în autocar poate fi plictisitor și uneori chiar și ambianța creată de melodiile pe care le asculți nu este suficientă.

Tuturor ne plac poveștile, iar ea cred că are un stil aparte de a spune informațiile referitoare la obiectivele și zonele pe care urmează să le vizitezi ca pe niște povești.Vă puteți convinge de acest lucru, așa că nu vă dau detalii. Vă zic totuși că lucrurile legate de monarhie și familia regală a României sunt preferatele sale.

Agenția Holiday Boutique

După cum spuneam nu la mult timp de la excursia din Grecia a înființat agenția și aceasta a avut un salt spectaculos în numai 5 ani, ajungând astăzi o ofertă destul de diversificată. Deși are în denumire "boutique", cred că va putea concura pe viitor cu marile agenții.

Pasiunea sa pentru călătorie a devenit afacerea sa, de la care turiștii sunt cuceriți din prima clipă și se întorc de fiecare dată cu drag.

Fie că vorbim de excursii de o zi , fie de circuite de autocar, city break și multe altele, ofertele sunt interesante și bine întocmite, detaliate în așa fel încât să poți știi de dinainte pe ce dai banii.

Excursiile se fac fie în țară, fie în străinătate, oferta cuprinzând cele mai cunoscute destinații din Europa. Practic nici nu se putea altfel, deoarece Alexandra a călătorit în cariera ei ca ghid prin toate destinațiile europene și vrea ca și noi să facem acest lucru alături de ea.

Eu nu am reușit să ajung decât în Grecia și Bulgaria, dar deja știu că și alte țări le voi vizita cu agenția ei.

Despre prețuri, din punctul meu de vedere cred că sunt pentru toatete buzunarele, așa cum de exemplu, ultima excusrise în care am fost, excluzând intrările la obiectievele turistice a fost doar de 100 de lei, dar dacă îți dă mâna și vrei un sejur mai lung în străinătate, sunt sigur că merită banii.

Excursia de pe Valea Prahovei

Ceea ce m-a făcut să îmi aduc aminte despre întâmplarea din Grecia a fost faptul că nu am fost primiți la Castelul Cantacuzino din Bușteni pe care inițial trebuia să îl vizităm, iar Alexandra s-a orientat repede spre o alternativă și anume Mănăstirea Caraiman. Eu mi-am întărit astfel convingerea că într-adevăr îi pasă ca cei care călătoresc să fie muțumiți și cred că acest lucru este esențial.

După cum spuneam în cel mai recent articol referitor la această excursie, am sugerat ca Mănăstirea Caraiman să se găsesască în viitor în programele oferite de agenție. Nu vreau să mă laud și să spun că eu am convins-o, nici nu am de unde să știu că este așa sau nu că nu am întrebat-o, dar am fost plăcut surprins să aflu că a făcut acest lucru. 

Mai jos puteți vedea acea excursie:

CASTELUL STIRBEY SINAIA – CASINO SINAIA – CASA MEMORIALA CEZAR PETRESCU – MANASTIREA CARAIMAN – CASTELUL CANTACUZINO – DEGUSTARE DE VINURI

Cred că am toate motivele să călătoresc cu această agenție și sper că la această concluzie veți ajunge și voi. Vă invit la o primă excursie și sunt sigur că vă veți dori și altele.

Citiți și: Cu mocănița pe Valea Zânelor

De ce să citiți? Simplu: pentru că în excursia de pe Valea Prahovei, am am auzit oameni din grup, care au ajuns la aceeași concluzie cu mine: chiar dacă vremea se anunță urâtă, cu Alexandra iese soarele, păi ăsta e și simbolul din logou-l agenției nu? 

Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să citiți mai multe regăsite pe pagina principală apăsând aici

Ne-am rătăcit la Peleș?

Castelul Peleș

După cum știți și voi, cei care mi-ați mai citit articolele una din pasiunile mele este călătoria. Așa că după cele două zile în zona Covasnei, unde am făcut plimbarea cu mocănița pe Valea Zânelor, nu a trecut mult timp și am hotărât împreună cu Tiberiu, cu care fusesem în acea excursie să mergem pe Valea Prahovei într-o excursie de o zi unde cel puțin teoretic, trebuia să vizităm Castelul Peleș, Castelul Pelișor, Casa Memorială George Enescu de la Sinaia, Crama de la Pensiunea Rhein din Azuga unde am avut parte de o degustare de vinuri și apoi Castelul Cantacuzino din Bușteni. Spun teoretic pentru că lucrurile nu au stat chiar așa și la Pelișor și Cantacuzino nu am mai putut merge. Dar asta nu înseamnă că nu a fost frumos și că nu ne-am simțit bine. Ba din contră am chiar multe lucruri interesante de povestit.

Plecarea în excursie

Noi am plecat de dimineață și am mers cu metroul până la Piața Victoriei, plecarea fiind  cu autocarul la ora 7. Dar ce să vezi, se anunța o zi cu ceva zăpăceală pentru noi. Am nimerit la ieșirea greșită din gura de metrou și trebuia să traversăm mult până să ajungem la autocar. Și nu doar asta a fost tot pentru că excursia a coincis cu venirea lui Papa Francisc și când am vrut să traversăm pe la o trecere de pietoni polițistul nu a vrut să ne lase.Ne-a spus: "Nu veți putea trece în următoarele 20 de minute!". Dar nu a fost o problemă că în final am reușit noi să traversăm prin altă parte. Din autocar am văzut apoi o coloană oficială și cred că era Papa care mergea spre aeroport. În gândul meu: "uite cum era să ratăm excursia din cauza ta!" 

Dar în cele din urmă am reușit să plecăm și totul a fost OK. Bineînțeles că de Papa nu am scăpat că și Alexandra, ghida noastră a ținut să povestească despre el. Ea spune mereu povești și e o plăcere să o asculți. Călătoriți cu ea sau cu  orice ghid de la Holiday Boutique și vă veți convinge.

Castelul Peleș

Am ajuns și la Castelul Peleș. Și deși se anunța o zi ploioasă cu multe furtuni mai ales pe acolo, ce credeți? Prognoza meteo nu s-a adeverit. Așa cum am scris și în articolul anterior , cel cu mocănița atunci când călătorești cu Alexandra nu trebuie să îți faci griji pentru prognoza meteo, soarele va apărea. A fost și cod portocaliu, păi și ce dacă a fost, nu ne-a stricat nouă excursia. Chiar dacă la plecare și până să ajungem acolo nori amenințători erau pe cer gata să se reverse. Doar apele învolburate ale râului Prahova și câteva șuvoaie de apă de pe drum anunțau că ceva se întâmplă.

Bineînțeles că nu m-am putut abține să nu fac poză soarelui ieșind dintre nori și am postat și repede pe Facebook pozele de mai jos. Mai ales că excursia a coincis cu ziua de 1 iunie și fiind ziua copilului am avut timp să le fac tot așteptând să intre mai întâi grupul de copii din fața noastră și de-abia apoi să intrăm noi. Oricum acesta era doar începutul care anunța vremea.

Soare la Peleș

Despre Castelul Peleș probabil că știți multe, fiind unul dintre cele mai cunoscute obiective tursitice din țara noastră așa că nu voi sta eu acum să vă spun despre el. Trebuie vizitat și cam atât. Merită, mai ales dacă până acum nu ai făcut-o. Iar dacă ești pasionat de istorie, mai ales de monarhie, de familia regală a României acest loc nu trebuie ratat. Îți recomand să mergi într-o excursie cu Alexandra deoarece ea îți va povesti despre familia regală de câte ori va avea ocazia, o face cu mare plăcere știu ce spun că am tot mers în excursiile ei.

În continuare vă las să bucurați de câteva poze de la castel, să nu vă plictisiți de atât de mult citit. Am glumit, la partea cu cititul, mai e destul să nu cumva să vă opriți aici!

        Curtea Castelului Peleș

Mai jos aveți și imagini din interiorul castelui( incredibil nu dar am reușit să facem ceva poze deși voiau să ceară taxa foto):

Bun și poate acum vă întrebați ce este cu titlul pe care l-am pus. Chiar ne-am rătăcit? Păi pentru scurt timp da. La ieșire după ce s-a terminat turul. Păi dacă tot ne-am apucat noi de dimineață să fim așa de zăpăciți și să nu ieșim de la metrou pe unde trebuia să mai facem noi ceva. Ne-a spus nouă Alexandra să păstrăm grupul, dar la ce îmbulzeală era acolo nu am reușit, mai ales că dacă pe Alexandra nu o urmărești atent ea dispare repede, așa că am zis noi să pornim spre autocar că știm unde e. Dar am luat-o pe drumul greșit, ne-am dat seama în cele din . Și ce să vezi am ajuns la Pelișor fără să vrem. S-a mai pornit și ploaia și deși aveam umbrelă cu mine, am lăsat-o în autocar. Dar mai contează, noi am văzut și Pelișorul, chiar dacă numai pe dinafară. Tot era bine, ceilalți nu l-au văzut. Trebuie să ne credeți pe cuvânt că nu am mai apucat evident să îi facem vreo poză că noi alergam prin ploaie să găsim drumul cel bun. Până să ajungem noi la autocar s-a oprit ploaia și din fericire de atunci nici nu a mai venit deloc.

Oricum am mai avut noi o experiență cu rătăcitul și am scris deja un articol despre asta: Ne-am rătăcit pe Transalpina

Casa Memorială George Enescu

Următorul nostru obiectiv a fost, așa cum am spus, Casa Memorială George Enescu, locul preferat al artistului, o vilă modestă, dar cochetă din exterior( construită după planurile arhitectului Radu Dudescu - pe care a denumit-o Vila Luminiș), unde acesta de multe ori își găsea inspirația pentru operele sale. Acesta era adesea invitat de familia regală la castel pentru serate muzicale. Astăzi muzeul este inclus în cartierul Cumpătu din Sinaia, iar strada pe care se află poartă numele compozitorului. Pe vremea acestuia zona era una destul de liniștită, astăzi s-au construit mai multe vile prin zonă.

Casa Memorială George Enescu

Vă arăt acum și o poză de grup făcută de Alexandra în sala de concerte a muzeului. Noi eram undeva prin spate. Am încercuit eu locul pentru a ne putea repera( cei doi din colț). Dar cu toate că că am fost în spate am fost inspim inspirați că am ieșit pe ușa pe care o vedeți și nu am așteptat după toată lumea.

   Poză de grup

În față ceea ce puteți observa, este chiar pianul la care cânta George Enescu .

Pensiunea Rhein - Azuga

Pensiunea Rhein Azuga

Următorul obiectiv a fost  Pensiunea Rhein din Azuga. Acolo există o cramă unde se produc atât vinuri normale cât și vinuri spumante. Denumirea de șampanie nu este folosită deoarece poate că știți sau nu, aceasta este protejată ca marcă.

Crama poate fi vziztată de doritori contra unei taxe și aveți parte deasemenea de o degustare de vinuri așa cum am făcut și noi. Trebuie să fiți atenți: degustați cu măsură să nu vă amețiți!

Trebuie să știți că ei sunt furnizorii oficiali de vinuri ai Casei Regale a României.

Dacă încă nu ați vizitat acest loc vă recomand cu toată încrederea să o faceți. Există și un restaurant unde puteți servi masa și deasemenea un magazin de unde puteți cumpăra vin produs acolo.

 Crama Rhein - Azuga

Video - instalația de îmbuteliere a vinului spumant:

Mănăstirea Caraiman

      Mănăstirea Caraiman( în spate masivul Caraiman)

Deși trebuia să mergem să vizităm Castelul Cantacuzino de la Bușteni, cei de acolo nu ne-au mai primit fiind organizat un eveniment privat. Deși nu îmi place să povestesc lucrurile negative, trebuie în primul rând să știți: da acolo se organizează multe evenimente private, inclusiv nunți( și da era o nuntă atunci), așa că trebuie să vă informați temeinic înainte de a face o vizită acolo.

Alexandrei i-a venit însă o idee, să mergem la Mănăstirea Caraiman și despre care pot spune că deși este construită recent(inițial a fost un schit în 1998 construit de părintele Gherontie), rivalizeză cu toate mănăstirile vechi, iar cadrul natural, situat la poalele Masivului Caraiman de unde unde aceasta și-a luat și numele.

Bună idee a avut Alexandra( a fost și gratis și mult mai frumos), nu știm dacă norocul ei a fost cel care ne-a adus acolo, sau dacă însuși Dumnezeu a fost cel a vrut să ne abată din drum și să ajungem acolo. Un lucru e sigur, aproape toți norii s-au dat la o parte și vremea a fost superbă. Este un loc care îți liniște și relaxare, iar pentru cei care frecventează mănăstiri este un loc ideal.

Așa a ajuns Alexandra fără să vrea ca în premieră să meargă în premieră cu turiștii aici, căci până acum nu a avut-o inclusă în vreun program. Și deși nu sunt eu pasionat de turismul ecumenic, chiar ar fi bine să o facă.

În cadrul mănăstirii există un mic iaz cu două lebede precum și un țarc cu mai multe specii de păsări pe care le puteți admira:

Nu știu cum se numește pasărea din imaginea de mai sus: poate știți voi.

Deasemenea tot aici am găsit și un ponei foarte drăguț.

Așa ca de final

Am să închei povestea acestei excursii cu o morală în stilul youtuber-ului meu prferat Jimmy: Dacă mergi în excursie cu Alexandra fii cu ochii pe ea, iar dacă tot nu o faci și dispare, în caz că se anunță ploaie afară, deși e puțin probabil ca ea să  vină, asigură-te totuși că ai umbrelă.

Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să citiți mai multe regăsite pe pagina principală apăsând aici