Cosmin Petre - blog cu subiecte interesante și despre oameni de succes!

Se afișează postările cu eticheta Pensiunea Rhein. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pensiunea Rhein. Afișați toate postările

02 iunie, 2019

Ne-am rătăcit la Peleș?

Sinaia
Castelul Peleș

După cum știți și voi, cei care mi-ați mai citit articolele una din pasiunile mele este călătoria. Așa că după cele două zile în zona Covasnei, unde am făcut plimbarea cu mocănița pe Valea Zânelor, nu a trecut mult timp și am hotărât împreună cu Tiberiu, cu care fusesem în acea excursie să mergem pe Valea Prahovei într-o excursie de o zi unde cel puțin teoretic, trebuia să vizităm Castelul Peleș, Castelul Pelișor, Casa Memorială George Enescu de la Sinaia, Crama de la Pensiunea Rhein din Azuga unde am avut parte de o degustare de vinuri și apoi Castelul Cantacuzino din Bușteni. Spun teoretic pentru că lucrurile nu au stat chiar așa și la Pelișor și Cantacuzino nu am mai putut merge. Dar asta nu înseamnă că nu a fost frumos și că nu ne-am simțit bine. Ba din contră am chiar multe lucruri interesante de povestit.

Plecarea în excursie


Noi am plecat de dimineață și am mers cu metroul până la Piața Victoriei, plecarea fiind  cu autocarul la ora 7. Dar ce să vezi, se anunța o zi cu ceva zăpăceală pentru noi. Am nimerit la ieșirea greșită din gura de metrou și trebuia să traversăm mult până să ajungem la autocar. Și nu doar asta a fost tot pentru că excursia a coincis cu venirea lui Papa Francisc și când am vrut să traversăm pe la o trecere de pietoni polițistul nu a vrut să ne lase.Ne-a spus: "Nu veți putea trece în următoarele 20 de minute!". Dar nu a fost o problemă că în final am reușit noi să traversăm prin altă parte. Din autocar am văzut apoi o coloană oficială și cred că era Papa care mergea spre aeroport. În gândul meu: "uite cum era să ratăm excursia din cauza ta!" 

Dar în cele din urmă am reușit să plecăm și totul a fost OK. Bineînțeles că de Papa nu am scăpat că și Alexandra, ghida noastră a ținut să povestească despre el. Ea spune mereu povești și e o plăcere să o asculți. Călătoriți cu ea sau cu  orice ghid de la Holiday Boutique și vă veți convinge.

Castelul Peleș


Am ajuns și la Castelul Peleș. Și deși se anunța o zi ploioasă cu multe furtuni mai ales pe acolo, ce credeți? Prognoza meteo nu s-a adeverit. Așa cum am scris și în articolul anterior , cel cu mocănița atunci când călătorești cu Alexandra nu trebuie să îți faci griji pentru prognoza meteo, soarele va apărea. A fost și cod portocaliu, păi și ce dacă a fost, nu ne-a stricat nouă excursia. Chiar dacă la plecare și până să ajungem acolo nori amenințători erau pe cer gata să se reverse. Doar apele învolburate ale râului Prahova și câteva șuvoaie de apă de pe drum anunțau că ceva se întâmplă.

Bineînțeles că nu m-am putut abține să nu fac poză soarelui ieșind dintre nori și am postat și repede pe Facebook pozele de mai jos. Mai ales că excursia a coincis cu ziua de 1 iunie și fiind ziua copilului am avut timp să le fac tot așteptând să intre mai întâi grupul de copii din fața noastră și de-abia apoi să intrăm noi. Oricum acesta era doar începutul care anunța vremea.

Soare la Peleș

Despre Castelul Peleș probabil că știți multe, fiind unul dintre cele mai cunoscute obiective tursitice din țara noastră așa că nu voi sta eu acum să vă spun despre el. Trebuie vizitat și cam atât. Merită, mai ales dacă până acum nu ai făcut-o. Iar dacă ești pasionat de istorie, mai ales de monarhie, de familia regală a României acest loc nu trebuie ratat. Îți recomand să mergi într-o excursie cu Alexandra deoarece ea îți va povesti despre familia regală de câte ori va avea ocazia, o face cu mare plăcere știu ce spun că am tot mers în excursiile ei.

În continuare vă las să bucurați de câteva poze de la castel, să nu vă plictisiți de atât de mult citit. Am glumit, la partea cu cititul, mai e destul să nu cumva să vă opriți aici!

        Curtea Castelului Peleș


Mai jos aveți și imagini din interiorul castelui( incredibil nu dar am reușit să facem ceva poze deși voiau să ceară taxa foto):









Bun și poate acum vă întrebați ce este cu titlul pe care l-am pus. Chiar ne-am rătăcit? Păi pentru scurt timp da. La ieșire după ce s-a terminat turul. Păi dacă tot ne-am apucat noi de dimineață să fim așa de zăpăciți și să nu ieșim de la metrou pe unde trebuia să mai facem noi ceva. Ne-a spus nouă Alexandra să păstrăm grupul, dar la ce îmbulzeală era acolo nu am reușit, mai ales că dacă pe Alexandra nu o urmărești atent ea dispare repede, așa că am zis noi să pornim spre autocar că știm unde e. Dar am luat-o pe drumul greșit, ne-am dat seama în cele din . Și ce să vezi am ajuns la Pelișor fără să vrem. S-a mai pornit și ploaia și deși aveam umbrelă cu mine, am lăsat-o în autocar. Dar mai contează, noi am văzut și Pelișorul, chiar dacă numai pe dinafară. Tot era bine, ceilalți nu l-au văzut. Trebuie să ne credeți pe cuvânt că nu am mai apucat evident să îi facem vreo poză că noi alergam prin ploaie să găsim drumul cel bun. Până să ajungem noi la autocar s-a oprit ploaia și din fericire de atunci nici nu a mai venit deloc.

Oricum am mai avut noi o experiență cu rătăcitul și am scris deja un articol despre asta: Ne-am rătăcit pe Transalpina

Casa Memorială George Enescu


Următorul nostru obiectiv a fost, așa cum am spus, Casa Memorială George Enescu, locul preferat al artistului, o vilă modestă, dar cochetă din exterior( construită după planurile arhitectului Radu Dudescu - pe care a denumit-o Vila Luminiș), unde acesta de multe ori își găsea inspirația pentru operele sale. Acesta era adesea invitat de familia regală la castel pentru serate muzicale. Astăzi muzeul este inclus în cartierul Cumpătu din Sinaia, iar strada pe care se află poartă numele compozitorului. Pe vremea acestuia zona era una destul de liniștită, astăzi s-au construit mai multe vile prin zonă.

Casa Memorială George Enescu

Vă arăt acum și o poză de grup făcută de Alexandra în sala de concerte a muzeului. Noi eram undeva prin spate. Am încercuit eu locul pentru a ne putea repera( cei doi din colț). Dar cu toate că că am fost în spate am fost inspim inspirați că am ieșit pe ușa pe care o vedeți și nu am așteptat după toată lumea.


by Alexandra Lăzărecu
   Poză de grup

În față ceea ce puteți observa, este chiar pianul la care cânta George Enescu .

Pensiunea Rhein - Azuga


Pensiunea Rhein Azuga

Următorul obiectiv a fost  Pensiunea Rhein din Azuga. Acolo există o cramă unde se produc atât vinuri normale cât și vinuri spumante. Denumirea de șampanie nu este folosită deoarece poate că știți sau nu, aceasta este protejată ca marcă.

Crama poate fi vziztată de doritori contra unei taxe și aveți parte deasemenea de o degustare de vinuri așa cum am făcut și noi. Trebuie să fiți atenți: degustați cu măsură să nu vă amețiți!

Trebuie să știți că ei sunt furnizorii oficiali de vinuri ai Casei Regale a României.

Dacă încă nu ați vizitat acest loc vă recomand cu toată încrederea să o faceți. Există și un restaurant unde puteți servi masa și deasemenea un magazin de unde puteți cumpăra vin produs acolo.

 Crama Rhein - Azuga



Video - instalația de îmbuteliere a vinului spumant:





Mănăstirea Caraiman


      Mănăstirea Caraiman( în spate masivul Caraiman)

Deși trebuia să mergem să vizităm Castelul Cantacuzino de la Bușteni, cei de acolo nu ne-au mai primit fiind organizat un eveniment privat. Deși nu îmi place să povestesc lucrurile negative, trebuie în primul rând să știți: da acolo se organizează multe evenimente private, inclusiv nunți( și da era o nuntă atunci), așa că trebuie să vă informați temeinic înainte de a face o vizită acolo.

Alexandrei i-a venit însă o idee, să mergem la Mănăstirea Caraiman și despre care pot spune că deși este construită recent(inițial a fost un schit în 1998 construit de părintele Gherontie), rivalizeză cu toate mănăstirile vechi, iar cadrul natural, situat la poalele Masivului Caraiman de unde unde aceasta și-a luat și numele.

Bună idee a avut Alexandra( a fost și gratis și mult mai frumos), nu știm dacă norocul ei a fost cel care ne-a adus acolo, sau dacă însuși Dumnezeu a fost cel a vrut să ne abată din drum și să ajungem acolo. Un lucru e sigur, aproape toți norii s-au dat la o parte și vremea a fost superbă. Este un loc care îți liniște și relaxare, iar pentru cei care frecventează mănăstiri este un loc ideal.

Așa a ajuns Alexandra fără să vrea ca în premieră să meargă în premieră cu turiștii aici, căci până acum nu a avut-o inclusă în vreun program. Și deși nu sunt eu pasionat de turismul ecumenic, chiar ar fi bine să o facă.

În cadrul mănăstirii există un mic iaz cu două lebede precum și un țarc cu mai multe specii de păsări pe care le puteți admira:




Nu știu cum se numește pasărea din imaginea de mai sus: poate știți voi.

Deasemenea tot aici am găsit și un ponei foarte drăguț.

Așa ca de final

Am să închei povestea acestei excursii cu o morală în stilul youtuber-ului meu prferat Jimmy: Dacă mergi în excursie cu Alexandra fii cu ochii pe ea, iar dacă tot nu o faci și dispare, în caz că se anunță ploaie afară, deși e puțin probabil ca ea să  vină, asigură-te totuși că ai umbrelă.