Cosmin Petre - blog cu subiecte interesante și despre oameni de succes!

21 august, 2019

Viața bate...TNR



Eu stau în București. Poate că unii știți asta. Și în acest minunat oraș, avem o minunată primăriță Gabriela Firea. Dar nu e cazul să v-o mai prezint, că o știți voi.

Cu siguranță știți că e deja la modă după de timp de mai bine de 2 secole noi oamenii ne-am bătut joc de planetă, am poluat-o și am consumat resursele până aproape de epuizare să o protejăm, ba înlocuind plasticele cu tot felul de materiale biodegradabile, ba impunând norme de poulare pentru omniprezentele autoturisme.

Și revenind la primărița noastră cea tare și puternică ce a ținut cu tot dinadinsul să ne demonstreze ce poate, că o femeie poate domnule să administreze o capitală ajungem și la taxa pe care a impus-o mașinilor ce nu sunt înmatriculate în București/Ilfov. Nu mă înțelegeți greșit cu ce am spus, nu sunt misogin, chiar deloc. Mă jur pe ce vreți voi. 

Taxa asta de poluare nu e cică vreo taxă de drum, dar noi deja ne sufocăm în orașul ăsta, nu mai putem respira. Pe bune, de-aia dăm fuga, evident cu tot cu factorul nostru de poluare după noi, pe undeva pe la munte. Păi ce nu-i așa iarbă verde, grătare și iar fum, de la mici. În rest aer curat...clar.

Dar ce să vezi să nu cumva să ne polueze alții. Vrei în Capitală? Păi plătește! Și nu avem nimic cu voi ceilalți, dar în centru e și mai și: nu ai Euro4 plătești și tu. Cu Euro 1 și 2 nici nu mia vorbim, acolo nici bucureștean să fii, s-a stabilit...nu ai voie, clar, trebuie să respirăm.

Dar pe lângă toate pe care vi le-am spus, mai știu un lucru: "Că e" niște băieți puși pe mișto. Pe bune, chiar îi știți și voi le zice Times New Roman sau pe TNR. Dacă mai sunt unii care încă mai cred că Times New Roman e doar o denumire de font să dea un "sărci" pe "goagăl" sau pe FB.

Azi am avut o experiență legată de ei și începusem să cred că nu văd bine și să că trebuie să îi fac o vizită medicului oftalmolog, pentru cei care nu știu, e doctorul ăla la care te duci dacă ai probleme cu vederea. Că cică primarul de la Comarnic, are el tupeul să pună taxă la șmecheri. Adică fix la noi ăștia miezul, cei din București și Ilfov, că în drumul nostru spre grătar îi poluăm lui orașul. 

Citesc acest titlu pe site-ul Digi24:"Primarul din Comarnic vrea să pună vignetă pentru șoferii București și Ilfov". Nu, chiar nu m-au înșelat ochii, băieții de la TNR nu au scris nici un articol de-al lor. E real, chiar cineva are tupeul să îi dea peste nasul demult sus ridicat primăriței noastre. Cât de tare!


Acum deja mă gândesc că am alternative să ajung la Sinaia, Predeal, Brașov etc: fie iau trenul că liniile astea oricum sunt de mult cu trenuri private și nu întârzie așa cum e cazul CFR, sau așa cred fie merg pe rute ocolitoare. Deși nu pot fi sigur că nu or să prindă și alții tupeu să pună vreo vignetă că cică așa i-ar zice la taxa asta cum vedeți și în articol.

Nimeni nu prea are cum să combată această taxă că cică suntem cetățeni europeni și avem drepturi(inclusiv de a respira aer curat), deși eu nu știu de ce cred că e vreo metodă de a mai scoate bani din buzunar de la oameni. Sigur e doar o impresie, nu are cum. Defapt UE, are grijă de noi cetățenii europeni să nu ne sufocăm. Că asta e la cică modă și în alte capitale europene.

Dar până la urmă întrebarea care se pune este: ce oamenii din Comarnic nu sunt și ei europeni? Păi dacă noi dăm cu mașinile buluc peste ei să plătim zic. Să nu mai treacă toți șmecherii pe acolo, să-i sufoce. Și uite așa băieții de la TNR își bagă unghia în gât că ce ar fi putut ei să inventeze, a devenit realitate, că știți vorba aia "viața bate filmul", dar azi putem spune așa: "Viața bate...TNR"








13 august, 2019

Jocuri asemănătoare cu coin master



Surpriza cea mai plăcută pe care eu ca blogger am putut să o am, este ca un articol să fie citit și luni de zile din momentul în care l-am scris în fiecare zi.

Fără îndoială că jocul online care se bucură chiar și acum, după ceva timp de la lansarea sa de o mare poularitate în rândul oamenilor de toate vârstele este Coin Master. Articolul meu minune, despre care vorbeam este tocmai unul detaliat despre acest joc. Și vă mărturisesc, sincer nu m-am așteptat la asta.

Am stat mult și m-am gândit, am anzlizat și nu pot spune că am găsit rețeta succesului acestui joc, pentru care unii pierd zile sau poate chiar nopți, caută strategii își aleg prieteni cu care să îl joace sau chiar sunt dispuși să investească din propriul buzunar bani și în consecință se pare că pentru unii a devenit deja un adevărat viciu. Au ajuns mulți să se supere unii pe alții și să izbucnească diverse conflicte, din păcate să se strice chiar prietenii din cauza lui, prieteni care au distrus vreun sat sau au furat la raid fără să anunțe în prealabil. Grupurile dedicate sunt dovada de necontestat al acestor lucruri. Jocul e palpitant, e mai mult decât o evadare din cotidian, face parte deja el însuși din viața unui jucător împătimit deoarece îi ocupă o mare parte din timp. Unii și-au descoperit aici spiritul de afacerist prin schimbul de cărți, pe care le tranzacționează cu o dibăcie ce ar face invidioși și pe cei mai mari patroni de multinaționale sau manageri de vânzări. 

Dar cu toate cele pe care le-am spus mai sus, suntem fără îndoailă cu toții de acord cu un lucru: nimic nu durează la nesfârșit și un joc, oricât ar fi el de bun și popular, până la urmă lumea se va plictisi de el chiar dacă va avea mereu câte un element de noutate. Și cum eu stau mereu și mă uit să văd ce mai caută lumea pe Google pentru a ajunge la articolele mele, am constatat că deja există acel semn care indică faptul că lumea vrea un joc nou. Și în mod surprizător lumea nu vrea să facă o schimbare absolu drastică ci vrea să se joace ceva asemănător. Acest lucru rezultă prin faptul că una  din nenumăratele căutări privind acest joc, a fost "Jocuri asemănătoare cu coin master"

Eu trebuie să recunosc faptul că nu sunt interesat de vreun joc asemănător, dar curiozitatea m-a împins să le caut și să fac o mică listă a jocurilor pe care le-am văzut. Este bine de știut că toate jocurile asemănătoare sunt produse de alte companii, Moonactive cea care l-a produs nu mai are printre realizările sale și alte jocuri. Așa că Jana sau Jenica așa cum este cunoscută de jucătorii din România creatoarea lui, Jenny Blum, nu are altceva să vă ofere, cred că cel puțin deocamdată. Putem spune că cea cu care virtual vă trageți mult de șireturi cu ea, alintând-o în felul în care am spus a făcut un joc: unul și bun.

Și ca să nu vă plictisesc prea tare și vă mă înjurați mai ceva decât atunci când dacă sunteți jucători de CM, cineva vă atacă sau vă fură să anunțe la raid iată ce jocuri am descoperit (însă nu le-am și jucat).

1. Coin Kings

2. Pirate Master



3. Piggy Boom



4. King Boom

Imagini pentru king boom game

5. Smash Island 


6. Pet's Island



Acum că v-am dat câteva sugestii, vă las pe voi să descoperiți plăcerea de a juca aceste jocuri, să descoperiți cât seamănă cu adevărat sau nu cu jocul vostru preferat și dacă puteți spune că ați făcut sau nu o alegere bună jucându-le.



11 august, 2019

Din nou în Delta Dunării



A trecut ceva timp de când am făcut prim mea excursie în Delta Dunării și evident că acolo este imposibil să nu îți placă și să nu dorești să revii ori de câte ori ai ocazia.

Cu toate că ceea ce am mai spus este adevărat, o să vă mărturisesc faptul că nu a fost o dorință de a reveni acolo chiar în această perioadă, dar s-a ivit ocazia.

Povestea este următorea: după cum știți deja cei ce ați mai citit articolele de pe blogul meu, eu în general merg în excursii cu o agenție, a unei prietene, Alexandra, pe care am și menționat-o în câteva articole pe aici.  Am tot căutat excursii pentru a merge în ele, în special cu un prieten(Tiberiu) la fel de mare amator de aventură și excursii ca mine, dar că el nu poate mereu.  Inițial trebuia să mergem altundeva, dar s-a hotărât la Deltă deoarece acum a găsit posibilitatea de a avea timp să meargă undeva. Ideea e că a fost cam târziu și nu au fost locuri. Nu-i nimic, asta nu ne-a împiedicat să mergem. Există varinata mașinii, așa că ne-am urcat în mașina lui și am ajuns în final la MurighiolDe ce am spus că prietenul cu care am fost mai devreme că e amator de aventură?Pentru că era să ne mai rătăcim noi cum am mai pățit prin alte excursii, dar nu e rău, astea-s amintiri!

Inițial era o vreme cam urâtă chiar în noaptea aceea a plouat cu fulgere și tunete, dar ca prin minune când a venit ora 6 dimineața, ora noastră de plecare ploaia s-a oprit.

Plimbarea cu șalupa


Am avut noroc. Alesesem ziua de duminică exact ca în excursia programată de agenție că fix cu o zi înainte am aflat că în zonă a fost prăpăd și urmele încă se vedeau: noroi pe o grămadă de porțiuni de șosea și crengi rupte. A fost și cod roșu pe acolo.

Din păcate vântul tot a bătut și deși pe noi nu ne-a deranjat a cam alungat păsări, așa că am făcut o grămadă de poze cu nuferi. Dar hai să nu fiu cârcotaș, putea fi mai rău: să plouă de exemplu. Plus că ne făceam probleme dacă o să găsim pe cineva să ne plimbe și am găsit repede. Erau două persoane care trebuiau să vină și nu au mai venit așa că le-am luat locul.


Cu tot vântul am reușit să îmi fac și un selfie care să iasă bine:


Deși am încercat să fac poze cu câteva din păsările care au mai fost pe acolo nici acelea nu au ieșit. "Ghinion!", vorba știți voi cui. Dar nu-i nimic! După cum am spus, am o grămadă de poze cu nuferi și stuf și în continuare am să vă pun o parte din ele, că sunt sigur că doriți să le vedeți. 




   În poza de mai sus chiar se vede cum bătea vântul.











Trebuie să vă mai spun că pe brațul Sfântu Gheorghe cel puțin dacă sunteți pe Orange e semnal 4G cam peste tot așa că puteți să puneți pe Facebook, Instagram sau să trimiteți prietenilor direct de acolo. Așa am trimis și eu unei prietene virtuale (Luminița Tudosă) poze, care în aceeași zi se plimba și ea pe la Mănăstirea Lepșa, deci se poate spune că a fost ziua excursiilor. Despre Mănăstirea Lepșa am scris și într-un articol și ea la rândul ei a scris unul pe propriul blog.

Cetatea Enisala



După ce am terminat plimbarea ce a durat 2 ore pe brațul Sfântu Gheorghe, pentru că deși era ora pranzului, nu ne era chiar așa foame așa că am hotărât să mergem să vizită Cetatea Enisala.

Trebuie să mergeți și voi să o vizitați deoarece cred că este important să știți că este singura fortăreață medievală din Dobrogea.

Pentru că bătea vântul foarte tare, deși inițial nu am vrut să mai fac poze și acolo, totuși am totuși poză cu peisajul făcută de sus de la cetate. Trebuie să mă laud că la peisaje mă pricep și întotdeauna îmi ies bine, chiar și cu o cameră mai proastă.


După ce am vizitat și cetatea ne-am îndreptat către Tulcea unde am găsit o pizzerie și am mâncat acolo.


Deși pe parcursul drumului, nu ne-am întâlnit cu grupul de la agenție, totuși atunci când Tiberiu a pus o poză pe Facebook o poză, primul like a fost de la...Alexandra. Așa mi-a dat apoi și mie la poză. Așa că Alexandra, dacă citești articolul, nu, nu am fost cu altă agenție ci doar noi. Probabil că te-ai gândit la asta! 

Citiți și:

08 august, 2019

Ziua internațională a pisicilor




Trăim vremuri în care oamenii au inventat o serie de zile dedicate unor lucruri care mai de care mai interesante sau ciudate.

Nu este de mirare că pisicile, apreciate de foarte multă lume, mai ales pentru eleganță și curățenia lor, dar și pentru că sunt șmechere și te pot păcăli ușor pentru a obține ce vor, au o zi dedicată lor. - Ziua internațională a pisicilor. 

Eu am ceva tangențe cu aceste ființe deși nu sunt posesor al vreuneia. Cel puțin la casa de la țară există pisici, dar din acestea de curte libere să se mute de la o casă la alta în căutare de hrană. Mai mult decât atât știu două persoane care sunt iubitoare de pisici și despre ele voi scrie mai încolo. 

Și la bloc, unde locuiesc eu sunt pisici, deoarece există oameni care le hrănesc. În general oamenii au început tot mai mult să iubească animalele și aceste ființe au toate atuurile pentru a atrage atenția noastră. 

Pisicile, cred că știți și voi, se bucură în mediul online de apreciere și este imposibil să ai cont pe o rețea de socializare și să nu fi văzut nu una ci mai multe postări cu ele.

Una din cele două persoane căreia îi plac foarte mult pisicile este Alexandra, despre care am scris câteva articole pe acest blog. Ea are obiceiul să se pozeze cu toate pisicile pe care le întâlnește și bineînțeles că nu a ratat ocazia să posteze ceva de ziua lor,  incluzând și niște poze pe care le-a făcut cu ele de-a lungul timpului. 

Numai bune au fost pozele ei pentru Facebook, după cum și spuneam mai devreme că pisicile sunt vedete pe net și mai ales aici, unde a le face celebre e la un click distanță

A doua persoană care iubește pisicile e un bun prieten de-al meu Dominic care are 3 motani. Și pe doi din ei chiar i-am văzut, într-o vizită la el. 

Pe lângă ceea ce v-am spus până acum mai există o "pisică" specială despre care am scris un articol

Este vorba de o bloggeriță, pe numele său adevărat Georgiana Mihăilă, cu pseudonimul "o pisică neagră" care a câștigat un concurs SuperBlog la care am participat și eu. 

Nu pot să închei decât cu urarea de "la mulți ani", dedicată tuturor pisicilor (chiar și la figurat) și stăpânilor lor. 







07 august, 2019

Colega, sărbătoarea și înghețata

Sf. Teodora de la Sihla

Eu unul nu le am cu sărbătorile. Cel puțin nu cu cele din calendarul bisericesc.

Însă ceea ce mi s-a întâmplat azi mă va face să țin minte cu siguranță semnificația zilei de 7 august

Ca într-o zi obișnuită de muncă, de această dată fix la mijlocul săptămânii, ați ghicit: miercuri, trebuia să iau metroul pentru a ajunge la serviciu. Metroul se pregătea să intre în stație. De fiecare dată în situații de genul aș fi alergat să îl prind și ori de câte ori nu reușeam mă ofticam. De data aceasta însă nu am mai făcut așa. Deși aș fi putut să îl prind, l-am lăsat să plece. Parcă ceva, nu știu ce, m-a oprit să îl iau.  M-am uitat la ceas și mi-am dat seama că era totuși prea devreme și nu era vreo problemă. Dar mai târziu, la stația Piața Unirii aveam să îmi dau seamea de adevăratul motiv pentru care mi se întâmplase acest lucru.

La un moment la această stație, urcă exact Theodora, colega al cărui nume am ales să nu îl spun în articolul anterior, cel cu sinucigașul care a blocat metroul. Și dacă l-ați citit știți că am vorbit cu ea pe messenger pentru a ne da informații prețioase despre locul ne aflăm. Dacă nu știți, aveți articolul mai jos:

Metroul, sinucigașul și colega

Theodora era veselă și a început să îmi povestească tot felul felul de lucruri printre care că azi e și ziua ei de nume, sărbătoare ortodoxă când este prăznuită Sfânta Teodora de la Sihla, lucru pe care l-am aflat după o căutare pe Wikipedia. Pentru a citi articolul despre această sfântă apăsați aici

Când am ieșit însă de la metrou, mi-a spus că se duce la Mega Image să cumpere înghețată: omniprezentul lanț de magazine Mega Image, dacă ești bucureștean știi foarte bine asta. 

Eu nu lucrez în același birou cu Theodora, deși la început când m-am angajat eram și colegi de birou. Nu trece mult și vine acolo la mine, cu o cutie de înghețată de la acest minunat magazin - "reclamă la Mega Image" - cum ar spune abonații youtuber-ului Andrei Cosmin, pe care unii îl știți, chiar mai demult am scris și despre el. Misiunea mea cea importantă, dată de Theodora a fost să pun înghețata la congelator. Inițial am mers la parter unde lucrez eu, dar cum acolo nu era congelator, am mutat-o la bucătăria de la etajul 2, unde avem așa ceva. 

Apreciez gestul ei, care deși mi-a spus că este religie catolică, lucru pe care nu îl știam a ținut să serbeze această zi într-un mod atât de drăguț.

Ceea ce trebuie neapărat să vă spun este că înghețata pe care am savurat-o împreună cu ceilalți colegi este una pe care v-o recomand cu toată încrederea. Cel puțin mie mi s-a părut delicioasă și cum încă vara nu a trecut, vă las mai jos link-ul pentru a o cumpăra și a vă bucura și voi de acest răsfăț dulce și răcoritor. 




Inghetata cu aroma de vanilie 8 bucati 8x120ml

Inghetata cu aroma de vanilie (72%) intr-un con vafa (17%) decorat cu fantezie de ciocolata (10%) si cu bucatele de alune prajite indulcite (1%). Produs congelat.

Totuși dacă acest produs nu vă atrage, puteți alege și alte produse din oferta lor  de înghețate

Și uite așa acest articol, seamănă un pic cu advertorialele pe care le făceam eu pentru concursul SuperBlog, doar că să spun un secret: povestea aceasta e pe bune!


28 iulie, 2019

Sunați la 112! ( pamflet)



Sfârșit de săptămână. Cum nu aveam pe unde să mă duc să mă plimb așa cum fac eu când am ocazia și cum îmi place să ascult muzică, asta și fac. Doar că mă apucă seara să fac lucrul ăsta. Nici nu se putea mai bine.

Probabil știți unii dintre voi că mie îmi place mult muzica braziliană și chiar ascultam înainte să apară Michel Telo ăla, îl știți voi. Chiar am scris un articol legat de muzica asta.

Și ce să vezi, nu se putea mai bine să nimeresc eu mai bine o melodie pe care să o ascult la maxim( ca unii pe vremuri pe Minodora). Această melodie se numește "Amigo da Policia" și aparține grupului Adson e Alana din Brazilia. Practic titlul melodiei înseamnă "prieten cu poliția". Acum să vă spun un secret, nu sunt eu prieten cu polițiștii, dar îmi place ideea.

Melodia o puteți asculta și voi mai jos



Cum ascultam eu melodia asta cu boxele bubuind și cu bașii ce erau gata să crape toți pereții, evident că vecinii au părut un pic deranjați, sau nu știu ce să zic, un pic mai mult.

Se găsește unul să sune la 112 să cheme pe cine credeți? Ați ghicit, să cheme poliția. Văd eu mașina de poliție pe geam, dar nu aveam nici un stres, muzica bubuia din boxele mele deși ceasul trecuse de mult de miezul nopții. Chiar mă amuzam, zic uite mă ascult o melodie cu poliția și a venit. Chiar dacă melodia era în limba braziliană...pardon, limba portugheză, au înțeles și ei. Cât de tare!

Îmi sună ei la ușă frumos, dar ce eram prost să răspund? Normal că nu. Văzând că nu am de gând polițiștii au coborât și s-au întors în mașină, dar fără să plece. Stăteau acolo și nu știu ce așteptau, probail să cobor eu la ei dacă în casă nu vreau să îi primesc. 

Văzând că nu s-a rezolvat nimic vecinul care i-a chemat probabil exasperat de mine a coborât el să discute cu polițiștii. Era momentul să dau muzica mai încet. Oare cumva pentru că mă gândisem eu că era cazul să nu mai deranjez? Ei bine nu. Voiam să ascult discuția. Bineînțeles că vecinul le-a reproșat că de ce au venit după 20 de minute. "Păi nu prea ne-am descurcat cu tehnica, avem un telefon nu prea performant și de-abia am ajuns". "Dar ați mers să vorbiți cu el? " , întreabă vecinul. "Am mers, dar nu putem intra în casă la om fără mandat." Păi sunați-vă șeful să obțineți unul." Unul dintre politiști răspunde: "Ce mandat domnule, că nu e vorba de vreo infracțiune, doar contravenție." Omul cere să își sune totuși șeful, celălalt ia telefonul în mod incredibil uitat pe speaker și conversația se aude. După ce îi explică șefului situația se aude vocea acestuia care spune direct așa: "Proștilor, nu știți că nu mai aveți atribuții să amendați pentru muzica dată tare? Cine v-a trimis?" "Păi cei de la 112 șefu!" Și aia nu știau să îl îndrepte pe om spre Polița Locală? Că aia dă amenzi acum pentru muzică!" După discuția cu șeful lor vecinul se alege el cu o amendă, că de ce nu i-a deranjat degeaba și că ar fi trebuit să știe să sune la Poliția Locală. Omul deja enervat, mai să sară să îi bată pe polițiști, dar aceștia îi suns să se potolească că altfel îl vor reține și se va alege și cu dosar penal de ultraj. Așa că se liniștește pe loc.

După ce politiștii pleacă, și vecinul se duce înapoi în casăeu dau din nou muzica tare pentru vreo 15 minute, dar somnul mă lovește așa că zic gata cu muzica. Dar nu apuc bine să mă pun în pat că brusc aud soneria. Era Poliția Locală. Veniseră ei cu un echipament de măsurare a decibelilor doar or constata că într-adevăr deranjez vecinii, dar degeaba, eu oprisem muzica deja și nu mai aveau ce să constate. După ce politiștii locali au plecat m-am dus și m-am pus iar la somn.

Mi-am amintit a doua zi de o meloidieși râdeam singur ca prostul spunând : "Sunați la 112, să vină polițiaaa!" Bine la mine nu e chiar așa ca în acea manea, că ce credați că e melodia aia?  Dar totuși...poliția să vină, locală sau nu, chiar nu contează! Melodia o aveți mai jos și dacă nu vă place aia din Brazilia, merge și asta. 



Și încă ceva, dacă sunteți în locul vecinului 112 e "eficient"! Apelați cu "încredere"( sau siguranță și încredere parcă așa era)






25 iulie, 2019

Metroul, sinucigașul și colega



E joi, o zi obișnuită de muncă. Plec de acasă la aceeași oră ca de obicei, fără vreun gând că voi întârzia. Eu merg cu metroul și nu fac mult. Spre deosebire de "minunatul" transport de suprafață a Bucureștiului, administrat de una dintre societățile municipale "firești"( ați înțeles aluzia), mai precis STB, fostul RATB, metroul chiar își respectă orarul, deși pe site-ul STB poți afla orele de sosire ale mijloacelor de transport în fiecare stație. Rar însă se respectă. Și e de înțeles, metroul are drum liber, nu are ambuteiaje, merge netulburat pe linia lui acolo sub tot vacarmul orașului.

Cu toate cele spuse mai sus apare neprevăzutul. Cineva, mai precis un bărbat de vreo 40 de ani copleșit probabil de apăsarea creată de această lume crudă și agitată hotărăște că a sosit timpul să o părăsească, dar nu așa oricum ci printr-un act egoist ce va afecta mii de oameni într-o zi. Se aruncă în fața metroului la puțin peste ora 7 dimineața, exact cu oră înainte să pornesc eu de obicei spre minunatul meu loc de muncă. Parcă am avut eu o presimțire că ceva se va petrece, că până să plec prea mă uitam insistent la ceasul de pe noul meu smartphone ( o chinezărie certată cu americanii - un Huawei, dacă nu v-ați prins), cu care aveam să surprind o poză cu o aglomerație de oameni care nu prea înțelegeau ce se întâmplă. 

Metroul a venit normal. Nimic nu prevestea ce se va întâmpla. Mă sui la Costin Georgian, urmează, Titan, totul normal și apoi minunata stație Nicolae Grigorescu. Acolo brusc toată monotonia unei zile bucureștene normale în spațiul acesta subteran unic în țară și în lume s-a spart  brusc de anunțul mecanicului de tren că trenul se retrage din circulație și că un altul spre direcția Piața Unirii va sosi în stație la linia 3. Prima dată nu am reușit să intru în metrou, că erau adunați mulți oameni deja probail de dinainte de nu aveai loc nici să arunci un ac. Pentru cei care nu știu linia 3, fie că nu sunt din București fie că sunt dar nu prea circulă cu metroul ( surprinzător, dar există și Cartierul Drumul Taberei), se află la stația nouă Nicolae Grigorescu ce face legătura cu o altă magistrală a metroului. 

Între timp, cât așteptam un alt metrou, eu dând dovadă de "un bun simț" nativ, mă duc tot mai în față spre peron în ciuda celor care așteptau ca și mine. Și cu toate că nu sunt prea mic,am reușit ca prin minune să mă strecor până aproape să ajung în față. Doar un bărbat s-a uitat urât la mine, dar cum nu a zis nimic nu prea mi-a păsat. Oricum mai era altul în metrou și mai "cu bun simț" decât mine, care atunci când o doamnă i-a cerut să înainteze să poată intra și ea că întârzie la serviciu, el i-a spus cu zâmbetul pe buze că "se mai găsesește și alt servici". Și după cum spuneam era păcat ca până să vină cel de-al doliea metrou  să nu fac și o poză aglomerației de acolo, pe care am postat-o pe Facebook ( unde ar face un instastory, dar nu mă am bine cu Instagram-ul). Da, e poza de la începutul articolului, făcută cu ajutorul chinezăriei istețe de care vă ziceam mai devreme.

Atât mi-a trebuit mie să pun pe Facebook, că o colegă, exact aia care mi-e mie mai simpatică, singura pe care o am și în lista de prieteni, îmi dă pe messenger o poză cu știrea din care am aflat ce s-a întâmplat de fapt: că un bărbat de vreo 40 de ani s-a aruncat în fața metroului. Ea trebuie să urce chiar la Piața Unirii, iar noi trebuiam să ajungem la Grozăvești, stație care se află spre marele meu noroc și al ei la nici 5 minute de firma unde lucrăm. Evident că ea nu a putut deoarece sinucigașul s-a aruncat în fața metroului la stația Izvor, cea care urmează după stația Piața Unirii. Așa că ea ce a făcut? S-a dus la stația Piața Unirii 2 și de acolo a mers la Piața Victoriei de unde putea să vină în sens invers spre Grozăvești. Eu am ajuns cu o întârziere de 10 minute la serviciu, ea nu știu că nu suntem în același birou.

Dacă nu sunteți din București sau soarta v-a fost potrivnică și locuiți prin Drumul Taberei, am să vă las mai jos schema metroului poate înțelegeți, cum e cu mersul pe la Piața Victoriei. 




Mai jos sa vedeți și conversația. Am cenzurat pozele să nu îi dezvăluiesc identitatea, că nu am întrebat-o dacă e de acord să pun asta aici. Oricum va citi și ea articolul. Știu că îi place ce scriu...sau poate nu. Mă rog vă eu.



Acum poate o să mă înjurați, dar îmi permit ca în țara știrilor de la ora 5 și a știrilor false despre vedete care au murit, să spun că mă bucur că am putut scrie și eu încă un articol pe minunatul, originalul și unicatul meu blog. Sunt modest nu? A și încă ceva. Sunt atât de nenorocit că în gândul meu când am aflat mi-am zis: tocmai acum și la ora asta te-ai găsit și tu să îți închei socotelile cu viața? Să mă încurci pe mine. Și mai nemernic sunt acum că mă bucur că a făcut-o să mai scriu și eu ceva. Dar ce ăia de care am zis mai devreme cum sunt?

Acum, revenind la un ton mai serios, după ce s-a întâmplat cu criminala de la metrou, știți și voi cazul, nu s-a schimbat nimic. S-a tot vorbit de porți de protecție care să se deschidă doar atunci când metroul e în stație. Nu s-a făcut nimic și nu cred că se va face curând, poate când va fi metrou în Drumul Taberei...zic și eu.



22 iulie, 2019

O lecție de viață


Se spune că înțelepciunea vine odată cu vârsta. Este cumva de înțeles acest lucru deoarece cu trecerea anilor individul acumulează experiență datorită faptului că este nevoit să treacă prin tot mai multe situații care să îl pună la încercare, fiecare fiind din aceste situații fiind o adevărată lecție. 

Poate că știți însă că sunt și oameni care deși ajung la o anumită vârstă nu prea fac mare lucru în viață, sau chiar dacă au făcut comportamentul lor lasă de dorit, iar la cea din ultimă categorie probabil știți și voi de acea "doamnă" care scuipa coji de semințe în tren și a fost apostrofată de o tânără. 

Și poate ași spune bine un tânăr de 20-30 de ani poate să aibă încercări mai multe în viață decât au avut alții până la 50 să zicem. Nu ar fi imposibil. Ceea ce însă m-a impresionat este povestea unei copile de numai 9 ani, preocupată de soarta planetei.

Cum pe rețele de socializare se distribuie tot felul de lucruri, printre nenumăratele prostii cărora lumea le dă share pentru că oricum nu presupune un efort prea mare povestea acestei fetițe a fost și ea distribuită, un lucru de lăudat zic eu.

Povestea o puteți citi mai jos:


Fetița de numai 9 ani, ce locuiește în SUA, venită în vacanță la bunici din punctul meu de vedere dă o lecție de viață prin faptul că ea își dorește o planetă mai curată, mai puțin poluată. Într-o țară în care bunul simț lipsește cu desăvârșire multor oameni, cum este cazul femeii de care am amintit mai sus, nu am putut trece cu vedere postarea ce mi-a atras instantaneu atenția. Câți dintre noi, chiar dacă nu am arunca gunoaie pe stradă ne-am gândi să le strângem măcar pe cele din imediata apropiere a locuinței noastre?

Tot din punctul meu de vedere, până și campaniile unor autorități, cum este cea al Poliției Locale Sector 3, "Fii cu noi, nu fi gunoi!" nu sunt atât de eficiente, totul rămânând mai mult o lozincă, pe afișe și la TV. Locuiesc în Sectorul 3 și observ asta zi de zi. Uneori chiar și existența unor amenzi, chiar și aplicarea lor drastică nu face decât mediul înconjurător să fie protejat de oameni din frică și nu pentru că sunt pe deplin conștienți de gravitatea faptelor lor. Dar unde mai pui că în cazul acesta nici măcar acolo nu se ajunge?

Lucrul esențial pe care vreau să îl punctez nivelul ei de înțelegere, la doar cei 9 ani pe care îi are acea fetiță este mai conștientă de cât mulți dintre noi, că trăiește pe această planetă și vrea să o protejeze, pentru generația de azi și cele care vor veni. Această lecție trebuie învățată până nu va fi prea târziu. Nu uitați că planeta Pământ e singura noastră casă, alta nu avem. Și mă bucur că pot exista copii care de mici să înțeleagă acest adevăr și să se implice în mod concret în a face ceva.











14 iulie, 2019

Montana și bullying-ul



Bullying-ul este un fenomen care din păcate a luat tot mai mult amploare în școlile și liceele din România și a început să preocupe deopotrivă părinții, cadrele didactice și mass-media.

Fără îndoială că autoritățile cunosc fenomenul, dar din punctul meu de vedere deși s-a încercat chiar adoptarea unei legi cu scopul combaterii, spun că s-a încercat pentru că în luna decembrie 2018 a fost votată de Parlament și trimisă spre promulgare Președintelui României, fenomenul nu pare să se fi stopat.

Bullying-ul este tradus de multe ori greșit prin hărțuire și sunt mulți care în mod nejustificat consideră că acest termen ar trebui folosit și că nu e bine să folosim cuvinte din limba engleză când avem echivalent în limba română. Este greșit acest lucru deoarece în engleză avem atât termenul de harrasment, cât și pe cel de bullying, iar primul se traduce într-adevăr prin hărțuire.

Bullying-ul este un fenomen mult mai grav, iar simpla hărțuire nu este decât o parte a lui. Dacă hărțuirea provoacă o stare de disconfort sau temere victimei bullying-ul este deja o agresiune gravă, inclusiv prin faptul că vorbim violență fizică, ce nu este prezentă în cazul hărțuirii. Acesta duce în final și la umilirea și pierderea stimei de sine a celui agresat. Din punctul meu de vedere este foarte grav că sunt și multe cazuri în care violența apare în rândul fetelor, de-a lungul timpului chiar am văzut multe filmulețe postate în care un grup de fete o agresau pe alta.

Deși este în desfășurare o campanie anti-bullying la care sunt implicate și mai multe vedete, nu știu cât de mult ajută acest lucru, mai ales spot-urile de conștientizare de la radio pe care le-am auzit. Mai ales că și în cadrul acestora se face confuzia despre care spuneam.

Legea despre care vorbeam prevede o serie de interdicții și evident sancțiuni, însă poate cel mai important lucru este ca cineva să se implice și să le vorbească elevilor deschis, organizând întâlniri cu ei în incinta școlilor sau liceelor. Spun asta pentru că este mult mai bine, mai ales în acest caz, să se prevină decât să se aplice sancțiuni.

Eu la un moment dat pe blog-ul meu am scris un articol despre un youtuber pe care unii dintre voi cu siguranță îl știți. Este vorba de Montana, iar acesta a făcut pușcărie. Când am distribuit articolul pe Facebook s-au găsit câțiva să mă critice că l-am promovat, însă mă bucur să știu că eu am avut dreptate și nu ei. De ce spun asta? Pentru că și el își dorește să combată violența din școli.

Este de apreciat că omul dorește fără să fie ajutat financiar și astfel să nu își creeze vreo obligație să meargă în cât mai multe licee din România, unde să le explice care sunt consicințele faptului de a te crede șmecher, de a lovi pe cineva mai slab și lipsit de apărare și de faptul că un asemenea comportament îi poate transforma în viitori infractori ce vor ajunge la pușcărie. Mai ales la vârsta adolescenței, atunci când toți încearcă să se afirme prin ceva, dacă sunt neîndrumați mulți nu își dau seama cât de grav este să o apuci pe acest drum și cât de grave pot fi consecințele în viitor.

Cred că într-adevăr cineva care a fost în pușcărie, care regretă acest lucru și nu își dorește sub nici o formă să se întoarcă acolo  deoarece știe foarte bine cum este,  poate explica cel mai bine și convinge elevii să nu o apuce pe calea aceasta greșită a infracțiunilor. 

Eu aș dori să fac un apel, în scopul de a-l ajuta pe Montana în acest demers de a combate violența în școli și de a distribui acest articol împreună cu video-ul făcut de el, pe paginile școlilor și liceelor cu rugămintea de a-l primi să discute cu elevii în cazul în care el le solicită acest lucru. Trebuie să vă spun că îmi place modul său captivant de a vorbi și sunt convins că va face o treabă destul de bună.

Mai jos puteți vedea și video-ul de pe canalul lui:





24 iunie, 2019

Un gest de...umanitate



De foarte multe ori noi ne considerăm superiori celorlate ființe și dacă e să ne referim strict la faptul că vorbim și gândim pentru orice om, cât ar fi de rău acest lucru este perfect valabil.

Dar nu este suficient. În tendința noastră de a ne folosi superioritatea am ajuns să abuzăm de celelalte ființe, mulți considerând într-un mod total greșit că acest lucru ni se cuvine.
Gradul de cultură, mentalitatea și chiar învățăturile religioase au contribuit, de foarte multe ori negativ, la atitudinea oamenilor față de animale. Pe vremea romanilor, gladiatorii, prizonierii și cei care făceau lucruri ce nu erau agreate de imperiu erau puși să se lupte cu diverse animale, ceea ce era un act de cruzime față de oameni, dar și față de acele animale. Nici o religie la rândul ei nu îndeamnă la stoparea acestor cruzimi față de ele, ba chiar instituie ritualuri în care acestea sunt sacrificate, adică reduse fără vreo șansă de scăpare la stadiul de monedă de schimb cu divinitatea (găsim inclusiv în Biblie numeroase exemple). Luptele cu tauri (coridele), deasemenea sunt justificate prin faptul de a fi tradiții. În unele țări la presiunea organizații au fost interzise astfel de "spectacole" în multe zone. 

Probail știți, dar la noi în mediul rural, mentalitatea față de animale este că acestea nu au valoare prea mare și multă lume încă mai consideră ca o normalitate să arunce(sau chiar să îi omoare sau să lase să moară) puii de pisică sau câine dacă aceștia consideră că nu au nevoie să îi țină. Da poate pentru unii poate părea șocant, dar este o realitate.

Nu neg că există nevoia de hrană, motiv pentru care încă de la început animalele au fost vânate apoi crescute pentru a fi sacrificate, sau pentru alte foloase de acest fel cum ar fi lapte sau ouă. Și nu doar nevoia de hrană cum este în cazul cailor sau al boilor folosiți pentru muncă.

Alte animale au fost folosite până nu demult și încă mai sunt folosite în multe țări pentru divertisment în circuri , dar recent s-au dat legi inclusiv în România care să interzică acest lucru cu mici excepții.

Însă există pe lângă animalele folositoare economic și animelele de companie pe care oamenii le țin de plăcere. Cu timpul unii din  aceștia s-au asociat și au înființat organizații de protecție a animalelor, care cu timpul au reșit să determine autoritățile să dea legi care să le protejeze.

Atitudinea societății, cel puțin în ultima perioadă, a început să se schimbe radical față de abuzurile împotriva animalelor și astfel de acte sunt aspru sancționate și de opinia publică, iar oamenii acționează vehement pe toate căile, ori de câte ori apare un act de cruzime. Deasemenea mass-media prezintă cu mare responsabilitate și  implicare astfel de cazuri și și-a luat în serios rolul de a educa oamenii încât astfel de lucruri să fie tot mai rare.

Se spune că animalele simt omul bun și au încredere să se apropie de el. Și vă veți convinge de acest lucru, dacă încă nu s-a întâmplat în cele ce urmează.

Ceea ce m-a determinat să scriu acest articol este tocmai un astfel de caz în care protagoniști sunt un om și un câine. Și cum astfel de lucruri odată ajunse pe rețele de socializare sunt distribuite de un număr mare de persoane nu am putut rezista să nu îl postez și eu pe un grup dedicat iubitorilor de animale.


SUFLETUL TE FACE OM!

Astfel de gesturi te fac OM! ❤️

Acest video, în care acest bătrând ia apă în palmele sale și dă câinelui să bea, a impresionat lumea și acest lucru demonstrează fără îndoială că oamenii devin din ce în ce mai apropiați și de nevoile altor ființe și prin asta le pot câștiga încrederea. Este un gest de lăudat și de urmat, până la urmă și ele sunt suflete ca noi și merită ajutate, respectate, iubite și nu lovite, chinuite sau omorâte fără să fie cazul.