Orașul Eindhoven - Olanda

Sursă foto: Wikipedia

Ce ne vine în minte când auzim de Olanda

Când ne gândim la Olanda, de multe ori ne vin în minte mai multe lucruri:

1. Primul lucru ce ne vine în minte ar fi lalelele. Olanda este numită și țara lalelelor.

2.Al doilea lucru sunt cele 3 orașe reprezentative: Amsterdam (capitala), Rotterdam și Haga.

3. Mai sunt și polderele, acel pământ recuperat din mare prin care a crescut suprafața țării. Este posibil dacă nu ați chiulit la orele de geografie să știți deja!

4.Produsele lactate de bună calitate. Cine nu a auzit de ele? 

5 Legalizarea consumului de cannabis la Amsterdam. Acesta poate este pentru unii este un subiect interesant. 

Eu mi-am propus ceva. Să nu vorbesc despre nici unul din lucrurile enumerate mai sus.

Ceaa ce vreau în schimb să vorbesc despre un alt oraș din Olanda. Deși este mai puțin de notorietate, orașul Eindhoven merită atenția. 

Ce trebuie să știm despre Eindhoven 

Nu este un oraș foarte mare. Suprafața sa este doar de aproximativ 89 Km². 

 

Totuși are o densitate a populației destul de mare de 2377 loc/Km²

Noi astăzi avem un român deja celebru care locuiește acolo. Este vorba de fizicianul și cercetătorul Cristian Presură. 

Este o persoană pe care o apreciez. Acest lucru m-a determinat să vreau să știu cât mai multe detalii despre el. 

Când am aflat unde locuiește curiozitatea m-a împins să caut detalii despre oraș.

Ceea ce am descoperit în urma căutărilor, m-a surprins. Nu am putut rezista să nu vă spun și vouă. 

Despre orașul Eindhoven putem reține 4 lucruri interesante :

1. Acolo a fost înființată compania Philips.

2. Este centru  un important centru universitar: Universitatea de Tehnologie din Eindhoven pregătește în mod temeinic pe viitorii ingineri și cercetători ai țării. 

3. Este un nod aerian. Există acolo un aeroport. Deci dacă vreți să mergeți cu avionul în Olanda, Eidhoven este o opțiune. 

4. Pentru cei ce sunt microbiști: găsim o importanță echipă de fotbal în acest oraș. 

Și acum haideți să le luăm pe rând

Compania Philips

     logo-ul Companiei

Înființată la data de 15 mai 1891, este una din cele mai cunoscute companii ale industriei electronice.

Sediul companiei a fost în Eindhoven până în anul 1997, când a fost mutat la Amsterdam.

În prezent în Eindhoven găsim institutul de cercetare al companiei Philips.

Poate că nu multă lume știe acest lucru, dar compania Philips este cea care a inventat, împreună cu Sony, CD-ROM-ul în anul 1984. Acesta a fost introdus pe piață în anul 1985. Acum nu știu cât de exact am prezentat anii, dar informația disponibilă este destul de inexactă, dar pe undeva pe acolo.

Și pentru că vorbeam de cercetătorul și fizicianul Cristian Presură acesta lucrează acolo. O realizare a sa este un senzor optic de măsurare a pulsului, atașat la un ceas.

Pe lângă activitatea sa de la Philips acesta este autor de cărți, dar și pentru proiectele sale online de popularizare a fizicii.

Dacă vă propuneți să vizitați vreodată orașul, nu ar strica să faceți o viztă și la Muzeul Philips . Acolo puteți admira invențiile companiei de-a lungul timpului.

Industria din oraș este fără îndoială demnă de menționat, Philips alături de celalte companii DAF și ASML au contribuit la dezvoltarea acestuia.

Universitatea de tehnologie din Eindhoven 

Nu este de mirare că există , deoarece o companie ca Philips avea clar nevoie de oameni bine pregătiți. 

În plus din documentările mele am observat că pentru cei care doresc să studieze în Europa în domeniul cercetării Olanda este o bună opțiune.

Sfatul meu este să vă interesați, dacă doriți o carieră în cercetare de eventuale burse, inclusiv prin programe ale Uniunii Europene. Dacă sunteți eligibi să aplicați pentru acestea, poate aveți șansa de a studia chiar la Eindhoven.

Mai multe detalii despre programele de studii și cercetare disponibile le puteți găsi pe site-ul universității

Aeroportul din Eindhoven

Având în vedere că este și centru universitar, centru de cercetare, dar are și o echipă de fotbal despre care voi vorbi imediat, există și un aeroport în oraș

Am căutat și există zboruri directe de pe Henri Coandă. Dacă vă plănuiți vreodată să ajungeți pe acolo să vă rezervați un bilet de avion este o opțiune. Poate după ce trece pandemia, măcar ca turiști, cine știe. 

PSV Eindhoven

Ultima pe listă este echipa de fotbal a orașului. Uitându-mă în palmaresul său, constat că este unul impresionant.

Nu mi-a fost prea plăcut să aflu că în anul 1989 această echipă a bătut Steaua( actuală FCSB) cu 5 la 1, deoarece eu sunt stelist. Dar este o echipă de top. Printre titlurile sale adăugând-se și câștigarea doi ani consectiv a Cupei Campionilor Europeni la fotbal în sezonul 1987-1988,  după ce Steaua București reușea acest lucru cu un an înainte la Sevillia în 1986, ce apropo este și anul în care eu m-am născut.

Concluzie

Eindhoven este un oraș interesant și când pandemia se va termina ar putea fi pe lista destinațiilor pe care mi-ar face plăcere să le vizitez.

Virtual am călătorit deja și îmi place ce văd, dar experiența reală nu poate fi înlocuită de nimic,

Pagina principală

Pușcărie pentru fake news?

     Sursă foto: https://www.europafm.ro/revista-cu-informatii-false-despre-vaccinul-anti-covid/

Am citit pe net o știre. Se pare că un individ probabil ceva simpatizant al AUR( nu scriu despre politică, dar nu m-am putut abține), i s-a făcut dosar penal pentru că a împrăștiat în Focșani o revistă cu informații false despre COVID. Acesta dorea să facă la fel și la mănăstirile din nordul Moldovei.

Eu în ultima vreme am început să cred în semne. Și cum cifra 7 mă tot urmărește atât virtual cât și real asemenea știre nu putea trece neobervată. Știrea are 2 elemente care să îmi atrgă atenția:

1. Orașul Focșani unde am o prietenă virtuală bloggeriță. 

2. Mănăstirile din Nordul Moldovei, despre care bloggerița de care vă spun a făcut ceva articole pe care le găsiți dând click aici

În adăugare la aceste 2 elemente, eu sunt absolvent de studii juridice, așa că m-a interesat ce infracțiune a comis individul. Eu chiar am o pasiune pentru dreptul penal. Am și aflat că infracțiunea este comunicarea de informații false.

Art 404 Cod Penal prevede următoarele: "Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani." 

Ceea ce mi-a atras atenția din textul legii este formularea prin orice mijloace. Deci atenție la ce răspândiți voi pe Facebook! Dacă treaba s-a lămurit atunci când vine vorba de conturi false pe numele cuiva, se pare că dacă știrile false reprezintă atentat la securitatea națională nu contează prin ce mijloace sunt răspândite, fie și prin rețelele de socializare.

Trebuie să vă spun că eu chiar îmi doresc să fie pedepsiți cei care răspândesc fake news, dar nu ar fi stricat să arunc un ochi în Codul Penal. Sper ca cei care se gândesc să manipuleze lumea cu privire la pandemie să o facă și ei și să renunțe și cazul acesta să fie un început. Securitatea națională chiar e o problemă extrem de importantă, iar ea este pusă în pericol, de periclitarea sănătății publice, inclusiv prin proastă informare sau dezinformare.

E spre binele nostru, al tuturor să fim informați corect, mai ales când vine vorba de o problemă așa serioasă. Altfel lucrurile care sunt așa cum sunt, vor deveni și mai grave. Așa că sper ca autoritățile să ia la puricat și social media, să se poată opri într-un fel fenomenul măcar din acest punct de vedere.

Pagina principală

Cărțile tipărite sau electronice?

Am mai povestit pe blog, într-un articol anterior că în liceu, cu mult înainte să apară cărțile electronice, că profesorul nostru de fizică ne-a vorbit despre ele. La vremea aceea pentru țara noastră acest lucru părea de domeniul SF. Nu știu de unde aflase. Ne spunea că în Japonia s-ar testa în școli așa ceva. 

În zilele noastre cărțile electronice au devenit ceva obișnuit. Există și dispozitive speciale pentru a le stoca și citi în format pdf. 

Tu ce preferi: pe hârtie sau electronic? 

Ai putea crede că astăzi, când toată lumea are telefoane inteligente în buzunar, că vezi rar cărți la oamenii care circulă prin oraș. Dar eu am văzut destui care au cărți. Sunt prin mijloacele de transport în comun. Parcă își doresc o rupere măcar pentru pentru un timp de tehnologie. 

Ai putea crede de asemenea faptul că noile cărți au tendința de a înlocui cartea tipărită, dar fiecare are motivele lui pentru a prefera una din ele sau dimpotrivă de a le accepta la fel de bine pe amândouă. Părerea mea este că acei oameni care lasă tehnologia din mână nu vor dispărea niciodată cu totul. 

Dar ce anume te determină să alegi una sau alta. Există argumente. Ele sunt atât în favoare atât a unei cât și a celeilalte.

Pentru cărțile tipărite avem

1. Argumentul conservatoristului: acesta este cartea adevărată! Un om conservator respinge în general tot ce este nou. Tehnologia oferă noutăți.În ultima vreme o face chiar din în ce în ce mai mult. Un om conservator este deci reticent la tehnologie.

2. A citi de pe un ecran este obositor.

Și mie mi se întâmplă. O carte dacă e mare, trebuie să stai ore întregi să o citești, iar spre deosebire de alte lucruri, pentru citit trebuie concentare. E obositor și așa să stai ore în șir să te uiți la un ecran, dar să trebuiască să te mai și concentrezi.

3. Să simți hârtia în mână e un sentiment plăcut. La fel se întâmplă și cu mirosul unei cărți noi. Și pe mine partea cu mirsoul m-a fascinat de când eram mic. Unii însă cică le place să simtă foile. Mă rog, fiecare cu ideile lui.

4. Nu ai tentații. Nu te împinge nimic să te oprești din citit, mai ales dacă o faci de pe un telefon, unde mai poate veni o notificare. Sau poate un prieten pe o rețea de socializare se gândește să te întrerupă cu vreun mesaj.

5. E mai greu să stai întins în pat că trebuie să ții cartea dacă e mare. Cu un telefon, dacă e seară te poate fura somnul. Am pățit. Bine nu la citit chiar, uitându-ma la ceva pe Youtube.

6. Dă bine să ai o bibliotecă. Te poți afișa în fața prietenilor sau a rudelor și nu numai, cu asta. Bine, în cazul în care și ei apreciază cititul, altfel nu.

Argumente pentru cărțile electronice:

1. Nu o ocupă mult spațiu fizic. La tine acasă ai o bibliotecă și le poți tine. Dar ce te faci, dacă nici măcar când pleci într-o excursie. Știi cât îți place să citești și bagajul e voluminos. Poți lua o carte, maxim două. Pe un e-book, telefon sau tabletă poți lua câte cărți vrei.

2. Nu se strică: paginile se mai pot rupe, murdărești paginile dacă nu ești curat, poți vărsa apă sau alte lucruri pe care le bei etc. În plus cartea fizică se învechește. Știți și voi paginile galbene sau chiar maronii de zici că este gata să ia foc. Cu un pdf nu se întâmplă. În plus poți face câte copii vrei. Dacă ai șters din greșeală de pe un dispozitiv, ai un backup.

3. Nu te mai chinui să mergi la librărie. Nu trebuie de asemenea să aștepți curierul să ți-o livreze. La partea a doua am avut o experiență. Serios, chair dacă o plătești și nu e free, un click te rezolvă.

4. Cărțile rare pot fi la dispoziția publicului larg. Nu orice carte are tiraj de miloane de exemplare. Digitalizarea unor cărți ce au fost publicate într-un număr redus de exemplare poate da șansa mai multor oameni să aibă acces la ele.

5. Dacă împrumuți o carte, trebuie să ai grijă să o mai și ceri înapoi. Nu toți își aduc aminte să o returneze. O carte digiatlă e suficient să îi faci o copie și gata, scapi de grijă. Să nu se înțeleagă greșit, nu încurajez pirateria! 

6. Are legătură cu punctul 3. Livrarea în străinătate e mai scumpă sau uneori nu este disponibilă. Descărcarea de pe Internet este accesibilă oriunde. Plus că poți afla de pe site-rile editurilor oricând ce cărți mai sunt. E un avantaj.

Acum nu știu de ce parte sunteți. Ce argumente aveți, nici atât. Dar pot fi sigur că nimeni nu va convinge pe celălalt să vadă lucrurile la fel cum le vede el însuși. Important e că aveți ceva în comun: pasiunea de a citi.

Pagina principală

Oamenii, ofensarea și procesele

Trăim într-o lume în care parcă a devenit o modă să fii sensibil la aproape orice și să te ofensezi la orice cuvânt sau remarcă pe care ceilalți ți-o adresează. Și nu vreau să spun că este bine să îi jignim pe cei din jurul nostru, doar că nu e bine să exagerăm cu asta.

Nu cred că nu există persoană care să nu fi jignit măcar odată pe cinevași chiar dacă e împotrivă, uneori la nervi sau supărare putem spune cuvinte pe care ajungem să le regretăm, nu de puține ori chiar la scurt timp după ce le-am adresat. Și mai ales noi, fiind un popor cu origini latine suntem în mare parte temperamentali, iar jignirile și înjurăturile sunt ceva obișnuit.

Problema este că de la o vreme mulți au început să exagereze și nu mai știm cu exactictate care este linia dintre o critică sub formă de observație și jignire.

Ceea ce m-a determinat să scriu acest articol este ceea ce a pățit un youtuber pe care eu îl apreciez - Andrei Cosmin. Acesta a comentat la un video dintr-o emisiune ce a fost la TV - Cei 7 ani de masă. Este o emisiune depre care vreau să recunosc că nici măcar nu am auzit, dar se pare că a avut destule episoade, iar acolo era vorba despre copii cu probleme de greutate. Se pare că mama fetei despre care era  s-a ofensat că a fost numită grasă de acest youtuber și i-a făcut raport la clip și drept urmare a fost dat jos. Știu despre acest scandal deoarece chiar el a făcut un alt video în care a povestit asta și despre faptul că femeia l-a amenințat că va merge la poliție. Sincer chiar îmi pare rău că nu ma apucxat să văd acel video. Mai mult decât atât reacția a putut fi postată abia după 7 zile, deoarece în tot acest timp Andrei Cosmin a fost blocat.

Trebuie să vă spun că eu cel puțin nu consider că cei care au participat la acea emisiune care s-au expus în mod voluntar, sau mai bine zis părinții și-au expus în mod voluntar copiii. Nici eu nu m-am simțit ofensat, deși recunosc că intru în categoria celor cu greutate în plus.

Aș face o paralelă cu cazul arbitrului Sebastian Colțescu unde după mine nu a fost sub nici o formă vorba de rasism. A numi pe cineva negru, gras, pitic, blondă, țigan, etc. nu mi se pare o insultă ci pur și simplu o constare dacă nu este făcut într-un context în care scopul celui care i se adresează cuiva este de a jigni. Sigur există și cuvinte care sunt ele în sine jignitoare și pe care nu ar trebui să le rostim. De exemplu: prost, handicapat, idiot, autist etc.

Se pare că acest trend este unul interanțional, iar românului îi place să creadă că dacă așa este afară, în țările civilizate este neapărat și bine.

Da se pare că este la modă și a da în judecată pentru orice cuvânt spus. Eu sunt jurist, dar dacă cineva m-ar jigni de față cu mai multe persoane sau pe o rețea socială nu aș merge în instanță. Poate că unii o fac și ca să ceară despăgubiri și să ia bani de la cel care l-a jignit. Este mai bine să îi spunem cuiva care ne-a să își ceară scuze, iar dacă nu o face și se repetă să rupem legătura cu acea persoană.

Îmi aduc aminte că spunea o profesoară de la facultatea de drept, care era atunci și judecător, că "suntem o țară de procesomani". Poate și datorită faptului că am început să ne cunoaștem drepturile și toleranța noastră a început să tindă spre 0. Greu mai rezolvăm lucrurile amiabilă. Am avut ocazia să merg odată la arhiva unui tribunal și teancurile de dosare dovedesc cât de multe procese sunt. Nu mai vorbesc de litigiile pentru moșteniri, când frații ajung cei mai mari dușmani din păcate. Clar cele mai multe dosare nu sunt penale ci sunt civile. Am mers odată și la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar arhivele acesteia sunt neîncăpătoare, soluția fiind ca anumite dosare să fie păstrate în niște dulapuri metalice pe holurile instituției. Cine a fost acolo poate confirma.

Părerea mea este că dacă puteți rezolva ceva amiabil este bine să o faceți și să vă gândiți mai bine dacă cineva chiar v-a jignit sau nu!

Pagina principală

Ce înseamnă să fii influencer

Recent mi s-a spus de cineva că aș fi influencer. Din anumite motive nu pot să dau contextul sau cine mi-a spus, dar acest cuvânt folosit la adresa mea, chiar dacă a fost într-un mod indirect, asta pot spune, nu sunt de părere că mi se potrivește, că m-am am un drum lung de parcurs până să ajung să fiu unul.

Întâmplarea mi-a dat de gândit și mi-am pus întrebarea: oare ce este cu adevărat un influencer? Auzim acest termen tot mai des și lumea îl atribuie anumitor persoane. poate fără ca acestea să fie. 

Fie că au câteva postări populare pe o rețea de socializare, fie că sunt bloggeri ca mine și lumea a început să citească ceva mai mult articolele lor, fie că au un canal de Youtube și au început să aibă ceva mai multe vizualizări la videoclipuri, fie se cred, fie sunt numiți influenceri și asta este greșit cel puțin din punctul meu de vedere.

Nu există o definiție oficială a acestui cuvânt, iar în limba română nu este oficial recunoscut, deci nu îl veți găsi în DEX. El este preluat, așa cum s-a întâmplat cu multe alte cuvinte din limba engleză și folosit frecvent în vorbirea curentă.

Dar de ce cred eu că nu sunt nici pe departe un influencer? Pentru că am deocamdată un număr redus de persoane care îmi citesc articolele, deși nu mă descurajez și vreau să am din ce în ce mai mulți pe viitor. Un alt motiv ar fi că nu influențez pe mineni, nici cum să se îmbrace, ce să mănânce ce limbaj sau expresii să folosească, ce comportament să aibă, ce muzică să asculte, ce filme să vadă și exemplele pot continua.

Un influencer este un om care a devenit popular cu lucrurile pe care le face, lucruri care au prins la un număr are de persoane, iar o bună parte dintre acestea își doresc să îl copieze. Fie că și-a propus sau nu el devine un model în diferite aspecte ale vieții pentru ceilalți. 

Ca să fiți siguri că nu greșiți în a numi pe cineva influencer, trebuie să vă gândiți că tocmai la verbul "a influența". Este evident acest lucru că de-acolo vine denumirea acestui personaj, ce a apărut în mediul online. Gândește-te la orice aspect din viață  și pune-ți întrebarea: există un număr suficient de oameni care fac anumite lucruri doar pentru că așa au văzut la el? Dacă răspunsul este afirmativ atunci da. avem de a face cu un influencer.

O altă greșeală pe care am face-o e să considerăm că un număr foarte mare de vizualizări al unui canal de Youtube, îl face pe autrorul acestuia un influencer. De exemplu un canal de documentare foarte popular prin care autorul nu se expune prea mult pe el nu îl va face pe acesta să devină influencer.

Dacă te-ai apucat să scrii adevertoriale, fie plătite, fie pentru un concurs ești influencer? La această întrebare, din punctul meu de vedere, sunt două răspunsuri valabile: primul este că nu, dacă ai puține persoane care să îl fi citit și acelea fiind plictisite și trecând peste articol, fără să se întâmple altceva mai departe. Și eu am scris ceva articole de acest gen și fix aici mă încadrez. Al doilea răspuns este că da, în momentul în care multă lume citește iar acesta și-a atins scopul. Odată ce ai generat vânzări, ca urmare a ceea ce ai scris acum da ești influencer. 

Spuneam că poți deveni influencer în mod voit sau nu. Deaceea tot ce faci pe Internet implică și un anumit grad de responsabilitate. Mai ales când vine vorba de copiii și mai ales  dacă ai făcut niște lucruri negative, ține minte că aceștia le pot copia! Sigur, nu ești tu responsabil cu educația, însă este bine să fii atent!

Sper că v-am lămurit, dacă nu eu cel puțin am încercat. Și țineți cont de un lucru, dacă vreți cu adevărat să influențați pe cei din jur este nevoie să fiți naturali, să vă concentrați pe lucrurile care vă plac, să fiți insistenți, dar nu într-un mod agresiv sau sâcâitor și va fi bine!

Pagina principală

Muzica și emoțiile

Există melodii care transmit emoție atunci când le asculți. Oamenii au încercat, din cele mai vechi timpuri să își exprime stările și sentimentele și trăirile prin intermediul artei, iar muzica nu face excepție.

Acum hai să facem un pic de teorie muzicală. Ce stă la baza oricărei melodii? Indiferent de genul din care face parte: nota muzicală. Ce este aceasta? Păi este o reprezentare a unui sunet, de o anumită înățime emis de un instrument muzical sau de vocea umană. Notele se grupează în intervale muzicale și game, iar o gamă conține 7 note: do, re, mi, fa, sol, la, si. Pe lângă aceasta mai există și notele alterate( ex: fa diez, si bemol etc.).

Gamele muzicale sunt la rândul lor de 2 feluri: game majore și game minore.

Gama majoră are semitonurile, cuprinse între treptele 3-4 și 7-8. Un semiton reprezintă intervalul muzical dintre 2 note echivalentă cu jumăte de ton. Mai pe înțelesul tutoror, dacă între 2 note succesive avem un interval de 1 ton, deci înățimea celei de-a doua este mai mare cu 1 ton, în cazul semitonului înățimea variază doar cu jumătate de ton. Gama minoră are semitonurile între treptele 2-3 și 5-6. Pe lângă aceste semitonuri, care fac ca o gamă să fie majoră sau minoră, numite și semitonuri naturale, sunt și semitonurile create prin alterarea cu o jumătate de înălțime a unei note.

Cei care compun muzică sau pur și simplu cei care sunt cunoscători de muzică știu un lucru: melodiile scrise în gamele majore sunt melodii vesele și exprimă bucuria, veselia și buna dispoziție. Din contră o melodie scrisă într-o gamă minoră va exprima tristețea, melancolia. 

Deci dacă sunteți compozitori la început de drum, ar fi bine să știți în ce gamă vreți să faceți o melodie, în funcție de sentimentele sau stările pe care doriți să le transmiteți. Altfel ați putea ajunge în situația în care o melodie cu versuri triste să sune vesel sau invers.

Carla'S Dreams - până la sânge

Poate că vă surprinde acest subtitlu, dar ideea de a scrie acest articol a venit în momentul în care aflând-mă la birou, la radio, căci acolo avem unul, am reuzit această melodie. Și scopul nu este o analiză a melodiei în întregime.

Versurile care mi-au atras atenția au fost : " Schubert n-ar putea descrie/ Nici în major, nici în minor/ Ce mi-ai făcut tu mie "

Acum nu vreau să par rău, dar într-o eră în care muzica multora nu se mai axează pe compoziție pe partitură muzicală ci pe mixaje de sample-uri și efecte, Carla's Dreams dovedește 2 lucruri: că are atât noțiuni de teorie , dar și de cultură  muzicală.

Odată pentru că Franz Schubert este un mare compozitor austriac de muzică clasică, iar a doua pentru că în acest vers face referire la game, majoră și minoră pe care le-am menționat mai devreme.

Amalgamul de emoții provocat de persoana iubită, fie pozitive sau negative nu ar putea fi exprimate într-o lucrare muzicală,  nici măcar de un mare compozitor cum este Schubert. Așa s-ar putea traduce versurile, având în vedere ceea ce am spus mai devreme cu privire la emoțiile pe care o melodie le stârnește în fiecare.

Iar pe final aș mai adăuga că dacă muzica transmite emoții, un muzician adevărat poate să vindece emoțional prin melodiile sale. O prietenă virtuală, Luminița a avut o asemenea experiență chiar cu melodiile celor de la Carla's Dreams. Citiți articolul aici

Pagina principală

Ceaiul și o zi bună la birou

Printre cei care lucrează la birou există 2 categorii de oameni:

1. Cei care beau cafea, nu conteză ce fel, diverse sortimente,parcă sunt lipsiți de energie și trebuie să își înceapă ziua de lucru savurând această licoare aproape magică pentru mulți dintre ei.

Dacă firma este generoasă și pune la dispoziție gratuit cafea, precum și un espresor, e perfect. E una din facilitățile frecvent întâlnite în zilele noastre pe care le oferă angajatorii.

2. Cei care preferă ceaiurile și din acestă categorie fac parte și eu. Problema este că în ziua de azi, când lumea este foarte comodă nu mai stai să iei ceai vărsat, ci îl preferi pe cel la plic, unul din motive, dar și cel mai important e că nu mai trebuie strecurat, deci nu e nevoie de o strecurătoare. În plus acesta se face repede și nu necesită fierbere, doar un dozator de apă cu funcție de încălzire. Și fie că vorbim de acelea care folosesc  bidoane( știți și voi firmele care oferă astfel de servicii, nu dau nume), fie cele conectate la rețeaua de alimentare cu apă curentă cu filtru. Unde lucrez eu am prins amândouă variantele, momentan este varianta cu cele conectate la rețeaua de apă. 

O problemă foarte mare a ceaiurilor la plic, este că de multe ori nu sunt 100% naturale, folsind coloranți, potențiatori de arome și altele. Nu prea știi ce bei și de multe ori chiar se simte diferența dintre ce este natural și ce nu.

Trebuie să vă spun un lucru, eu caut să cumpăr tot mai mult lucruri cu ingrediente naturale și chiar dacă uneori pot fi mai scumpe, sănătatea este un lucru extrem de important, așa că este evident că ceaiul nu avea cum să facă excepție de la acest principu al meu.

Mai mult decât atât mie îmi place foarte mult să testez, diverse arome, gusturi: de la ceiaul verde, negru, cu scortișaoră, cu lămâie, de fructe de pădure, de măceșe, de sunătoare și multe altele. 

Așa că astăzi mi-am propus să testez și să scriu impresiile pe care mi le-a lăsat un ceai pe care nu îl mai încercasem până acum.

Ceai natural din 7 plante de la Fares

Eu de mult am constatat că produsele firmei Fares, sunt într-adevăr foarte bune, de calitate și naturale, iar de fiecare dată când le-am folsit acestea nu m-au dezamăgit.

Până cum însă nu apucasem să beau ceai natural din 7 plante. Unde mai pui că numărul 7 în ultima vreme mă urmărește cam peste tot și tot dau de el, fie în online, fie în viața reală și culmea că nu sunt o persoană care în general să creadă în genul acesta de lucruri. Așa că atunci când l-am văzut mi-am zis pe loc: pe acesta trebuie să îl cumpăr. Am considerat firesc ca asocierea aceasta dintre cifra 7 și firma pe care o apreciez atât să mă facă să nu plec fără ceaiul acela.

Și  iată dovada, cutia de ceai în mâna mea, nouă, încă nescoasă din folia ei de protecție

Ce a urmat? Păi, să deschid cutia și să îmi fac un ceai:

Și după cum spuneam, nici de data aceasta nu am fost dezamăgit. Aroma de scorțișoară, dar și a celorlalte  sunt deosebite.

Știu că prin blog nu se poate simți aroma, dar aș vrea să vă arăt culoarea aceea roșie închisă, îmbietoare pe care acest ceai o are

Cum mie îmi place să știu cât mai multe detalii despre un produs nou, era deja clar că nu puteam să nu citesc și ingredientele mai ales că dacă tot sunt 7 plante, trebuia neapărat să știu care sunt acelea. Am alat că sunt: hibiscus, lemongrass, măceșe, portocal, roiniță, scorțișoară și vanilia.

Trebuie să recunosc că mi se părea mie că mai este o aromă, pe lângă cea de scorțișoară care este atât de puternică, că nu numai că o simți tu cel care bei ci și cei din jurul tău. Ceaiul are și aromă de vanilie. Și oare cine poate spune că nu îi plac aceste 2 arome?

Cât despre hibiscus auzisem eu ceva, dar până acum nu știam ce este, așa că nu m-am putut abține să nu caut mai multe pe net. Am înțeles că este foarte bun pentru răceală și cum eu răcesc destul de ușor am zis: uite acest ceai este numai bun pentru mine. În plus eu și folosesc siropurile de tuse de la Fares, Plantusin și deasemenea acestea sunt cele mai bune din cele multe pe care le-am încercat

Lemongrass-ul conține fier și este indicat pentru persoanele cu deficit al acestui element în organism.

O altă plantă de care nu auzisem este roinița despre care am aflat că este bună pentru inimă și ficat și reglează tensiunea arterială, un lucru bun pentru mine deoarece am un pic de hipertensiune, eu ocazional o măsor căci am tensiometru acasă și uneori e mai mare decât trebuie.

Pot să spun că vă recomand, cu încredere acest ceai care mi-a adus o zi frumoasă și spornică la lucru și vă doresc același lucru și vouă. În plus are și multe beneficii pentru sănătate după cum am dat mai sus câteva exemple. Vă las vouă plăcerea să descoperiți și altele, că mai sunt!

Pagina principală