Poate vă întrebați ce este cu titlul acesta. Vă veți lămuri pe parcurs.
Dar mai întâi aș vrea să încep prin a mă adresa Andreei cea căreia i-am mai dedicat pe acest blog un articol și i-am spus că îmi doresc să mă mai inspire căci am scris un articol amuzant despre ea, pe care l-a primit ok. Mi-am dorit să fie doar experiențele tale sau haioase pozitive să mă facă să scriu, dar din păcate acum ce ai pățit este ceva foarte grav.
De multe ori am fost rugat de Luminița, prietena mea virtuală să îmi spun părerea ca bărbat despre delicatul subiect al violenței în familie și sincer chiar nu știu de ce nu am făcut-o. Și aveam și motive deoarece sunt împotriva acestui gen de violență și mai mult decât atât împotriva violenței în general.
Însă postarea Andreei pe care am citit-o mi-a dat impulsul necesar pentru a mă determina să o fac. Și asta pentru că sunt revoltat, chiar extrem de revoltat. Am dat tot felul de legi care să oprească fenomenul acesta ce pare că ne care ne carcterizează ca popor, căci știm cu toții "bătaia e ruptă din rai". Doar că tocmai cei care ar trebui să oprească fenomenul, îl bagatelizează nu îi atenția cuvenită în timp ce victimele își trăiesc în continuare viața în frică. Să numești agresarea, hărțuirea și amenințarea unei femei care îți cere ajutorul o "bălărie" mi se pare chiar revoltător. Și cu atât mai mult când o faci chiar tu, polițistul care ar trebui să trateze așa ceva ca pe un lucru foarte serios.
Cazul Andreei se pare că este cu fostul soț, care beat fiind a agresat-o fizic și care o hărtuiește și o amenință. Odată ce o relație s-a încheiat, ar trebui pur și simplu să accepți asta. Deși multe femei, de frică sau de rușine rămân lângă soțul violent. Ordinul de protecție de cele mai multe ori nu îi sperie pe agresori, ba adesea agresorii caută să se răzbune. Și am auzit cazuri de femei care au ajuns să fie omorâte.
Dacă tot e să folosim termenul de "bălărie" eu l-aș folosi pentru acele specimene ce vor să își spună bărbați. Nu că violența indiferent de cine este agresor și victimă nu este gravă, dar de ce cele mai multe ori victimele sunt femei, iar acestea nu pot face față fizic și psihic agresorului.
Eu cred că degeaba avem legi, dacă cei care ar trebui să le aplice o fac cu superficialitate, cum în cazul Andreei. Și din păcate se întâmplă frecvent. Dacă ar fi mai multe femei în poliție, sau băieți care au suferit la rândul lor din cauza violenței domestice și ar alege o asemenea carieră, cred că mentalitatea în timp s-ar schimba.
Andreea, oricum este de admirat că ai avut curajul să îți spui povestea și că ai tras un semnal de alarmă cu privire la modul în care autoritățile reacționează. Și în primul rând apreciez faptul că prin curajul tău ai făcut și alte femei să aibă curaj. Chiar văd un comentariu în acest sens. Ești puternică și nici nu se putea altfel, doar ești femeie de afaceri. Și stiu că nu vei renunța niciodată. Încă sper că lucrurile se vor schimba în cele din urmă dacă luăm atitudine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu