Am dat foc la Transfăgărășan?

Călătoria spre Pitești

Era o zi toridă de august a anului 2013, iar eu împreună cu doi prieteni am hotărât să mergem să facem o excursie pe Transfăgărășan. Cum deși eu și cu prietenul care a mers cu mașină(Tiberiu) eram amândoi în București, el era la țară. Împreună cu celălalt Benoni care după nume vă dați seamă din ce zonă a țării vine am plecat din Gara de Nord către Pitești căci ați ghicit el e din Moldova și a venit cu trenul de la Bacău.

Tot înainte spre Transfăgărășan

L-am așteptat la Pitești și am mers apoi într-un hipermarket să facem ceva cumpărături și la benzinărie să facem plinul.

Am plecat de la Pitești spre Transfăgărășan și prima oprire a fost la cetatea Poenari. Am urcat acolo, dar sunt foarte multe trepte de urcat și eu cum nu am condiție fizică prea bună, Tiberiu mi-a spus că dacă vreau să rămân jos că avem mult de urcat, dar m-am ambiționat deși ei au ajuns mai repede sus la cetate și a meritat efortul pentru peisaj. Să cobor a fost mai ușor, am trecut și pe lângă un grup de copii care stăteau jos fiecare pe câte o treaptă. Chiar era o balustradă de care puteai să te ții iar copii stăteau exact pe partea unde era acea balustradă și chiar am reușit să întind mâna peste capul lor să mă țin. Când am ajuns jos ne-am odihnit și am băut o doză de cola. Pentru mine cel puțin e bine venit după efort, mă face să îmi revin repede.

Am plecat după asta spre Bâlea Lac. 

La Bâlea Lac

A fost frumos acolo. Evident că era răcoare, dar peisajul era foarte frumos și merită. Oricum acolo e zăpadă în cea mai mare parte a anului.

După Bâlea Lac urmează Bâlea, Cascadă un loc de belvedere unde poți privi valea în care șoseaua coboară până spre Cârțisoara.

Am făcut grătar

În drumul nostru ni se făcuse foame așa că am găsit un loc bun de grătar. Am adunat crengi și am făcut focul pentru a frige carnea și cârnații cumpărate de la hipermarket-ul  din Pitești.

Dar în timp ce făceam focul fiind un grătar jos a luat foc iarba din jurul lui. Din cauza secetei focul se întindea cu repeziciune iarba fiind uscată  apropiindu-se amenințător de brazi .Norocul nostru a fost că aveam apă la noi și nu bătea vântul. Dacă ar fi bătut cred că se declanșa incendiul pentru că scânteile s-ar fi întins și ar fi aprins toată uscătura. Oricum ne-am speriat rău, dar cu apa și cu câteva crengi cu care am răscolit focul , am reușit să stingem focul repede. Deja glumeam spunând cu ar fi fost să apărem la știri și să spună că trei iresponsabili au dat foc la cel mai frumos drum din țară.

După ce am mâncat am  plecat și seara am ajuns la Cârțisoara unde ne-am cazat pentru o noapte.

De acolo am plecat spre Sibiu, dar mai departe nu mai povestesc. Poate cu altă ocazie.

Update: citiți și Ne-am rătacit pe Transalpina