Bordurile și accesibilizarea orașelor

Atunci când ești o persoană fără probleme locomotorii, simplul fapt de a merge pe unde dorești ți se pare o banalitate. În cel mai rău caz poți avea mici dificultăți, dar chiar și așa te poți descurca singur și nu ai nevoie de ajutorul cuiva.

Din fericire pentru mine eu nu am probleme, dar nu toți sunt la fel de norocoși ca mine. Eu stau în București și atunci când plouă sau se topește zăpada pe bulevarde se adună apă în anumite zone mai joase între trotuar și partea carosabilă. Chiar dacă îmi este mai greu în asemenea situații, eu pot ocoli. Nici măcar bordurile înalte nu sunt o problemă prea mare. Dar persoanele mai puțin norocoase despre care am amintit nu pot fără ajutor.

Accesibilizarea pentru persoanele cu handicap a orașelor este o problemă reală ce cuprinde mai multe aspecte și este la noi una națională. Dar problema bordurilor înalte am ales să o discut, deoarece prietena me virtuală Luminița, fiind implicată într-un proiect de accesibilzare a orașului Focșani, a participat la o dezbatere unde a ridicat această problemă. Și atunci mi-am adus aminte de faptul că dacă mie îmi este greu și cu toate acestea mă pot descurca singur de fiecare dată, ea ca persoană cu dizabilități nu o poate face fără a cere ajutorul cuiva. Nu mai vorbim de iarnă când zăpada și gheața sunt pentru ea un adevărat obstacol.

Luminița a scris un articol pe blogul său un articol despre proiectul acelui grup civic pe numele său Dizabil.Eu Vrancea. Îmi dau seama că dacă cetățenii nu fac nimic, fie că sunt sau nu persoane cu dizbilități autoritățile prea puțin se implică.

Problema asta a bordurilor a fost discutată de nu știu câte ori pe la TV, dar din păcate cel puțin in pentru București doar ca prilej de ceartă politică. Probabil vă mai amintiți câtă tevatură s-a făcut pe vreme când Primar General al Capitalei era Adriean Videanu. Problema televizunilor nu erau nicidecum cetățenii ci primarul care are afacere cu marmură și face avere din asta, cu toate că el nu era decât un simplu acționar și nu o deținea personal, iar el chipurile ar fi fost interesat ca acea firmă să obțină contracte cu primăria pentru a pune borduri produse de aceasta. 

Timpul a trecut. S-au mai succedat niște primari de atunci și borduri s-au tot înlocuit. Inclusiv primarii de sectoare pe anumite străzi au schimbat borduri. Nu mai este nevoie să amintesc de bordurile roz ale lui Robert Negoiță, primarul de la Sectorul 3. Oare le are tot de la Videanu? Mai ales că nu prea s-a mai auzit de el nimic de mult timp.

Un lucru este cert. În tot acest război, ca și în cazul celui cu gunoaiele de la Sectorul 1, cel care are de pierdut este cetățeanul, iar dacă vorbim de borduri suferă cei mai nefavorizați de soartă la care din păcate nu se gândește aproape nimeni. Măcar grupurile civice ca acela despre care am amintit pot face presiuni asupra autorităților și imposibil să fie ignorați.

Pagina principală

Un exemplu de hate speech

Un exemplu de limbaj care incită la ură - hate speech

Libera exprimare și limitele sale

Libera exprimare este fără îndoială cea mai importantă în orice societate democratică. De fapt aceasta este o componentă esențială a conceptului de democrație. 

Totuși nu ar trebui să considerăm că poți spune orice și sub nici o formă, iar  insultele de orice fel nu sunt accepate și nimeni nu trebuie să le accepte mai ales dacă se îndreaptă împotriva unor categorii de oameni. În cazul în care cineva face acest lucru se folosește în limba engleză termenul de hate speech care s-ar traduce prin discurs al urii, sau limbaj care incită la ură. 

Ce este de fapt hate speech?

Nu doresc să dau o definiție de manual, dar ceea ce trebuie să înțelegem că este o insultă mai mult sau mai puțin gravă adusă unei persoane sau categorii de oameni. Aceasta trebuie făcută în mod public. Dezvoltarea rețelor sociale facilitează din păcate posibiltatea oricăreia dintre noi de a se folosi de hate speech. Cei care văd  postări sau comentarii în care este folosit au însă posibilitatea de a-l raporta. 

Categoriile de persoane vizate de persoanele care folosesc hate speech sunt persoanele cu dizabilități, cele care aparțin unei anumite rase sau etnii, persoane de un anumit sex sau orientare sexuală, persoane de o anumită religie,  orientare politică, origine socială etc. 

Trebuie precizat că ironiile sau satira față de unele năravuri sau defecte sunt permise atât timp cât sunt decente și nu jignesc.

Exemplu de hate speech

Titlul articolului meu l-am ales deoarece nu am vrut să vorbesc la general despre acest subiect, mai ales că mi-a fost sugerat de o prietenă virtuală și ea persoană cu dizabilități, care evident s-a simțit ofensată, chiar oripilată aș putea spune de o postare.

Mai jos puteți vedea un print al acestei postări:

Acest individ, căci domn nu îl pot numi, consideră că cei cu dizablități(handicapați așa cum îi numește el) nu ar trebui ajutați finaciar, aducând falsul argument că ar trebui ajutați copii olimpici.

Nu trebuie să uităm niciodată că nu toți se nasc cu dizabilități și oricând poți deveni așa în urma unui accident. Acest lucru nu l-a luat în calcul. Cât despre eutanasiere nu pot fi de acord deoarece nu este etic pentru că viața nu o dăm noi și nu ne este permis să o luăm. 

Spuneam că o prietenă virtuală  cu dizabilități mi-a sugerat acest articol. O cheamă Luminița Tudosă și are drept ocupație confecționarea de figurine din ipsos. Nu s-a mulțumit să se plângă și și-a găsit un rost în viață. Puteți accesa pagina ei : https://www.facebook.com/lumy.crafts/?ref=br_rs

Iată că pe astfel de persoane trebuie să le sprijinim și să le oferim dreptul la o viață normală, nu să le jignim cum a făcut cel care a postat acest mesaj. Mai mult decât atât nu uitați: nuștiți niciodată ce vi se poate întâmpla și să ajungeți în locul lor!