Poveste de pe drum

Părea o zi obișnuită. Pornesc la drum de la prima cheie, dar ziua asta nu o voi uita niciodată.

Părea că merg pe ruta stabilită de ani și ani, dar la un moment dat totul se schimbă, parcă nu cunosc zona, dar brusc o voce necunoscută se aude: "La sensul giratoriu, ieșiți pe a doua ieșire". De aici drumul va fi ghidat de acea voce feminină misterioasă. Am aflat eu mai târziu că îi spune GPS, eu nu știam asta până acum.

Poate că deja vi se pare ciudat ceea ce tocmai citiți, dar chiar nu e, pentru că da, vi se adresează o mașină. Nu știu prin ce magie am ajuns să fac asta, dar sunt gata să împărtășesc cu voi emoțiile ultimei mele aventuri, da nu vă mirați așa tare, am și eu așa ceva, dar lumea oare știe? Cu siguranță nu, vă dezvălui eu acum acest secret.

Și cum să nu avem, noi mașinile ducem greul din spatele unei călătorii, noi luptăm și cu munții la propriu dacă este nevoie. Și da, asta s-a întâmplat acum, căci a trebuit să mă aventurez pe un drum greu de munte, unde până acum nu am fost pusă la încercare. Eu și stăpânul meu am avut aventura vieții. M-am mirat un pic, în sinea mea căci eu nu îi puteam vorbi, căci nu îl știam eu atât de curajos. Sau cine știe ce minune s-a întâmplat.

După un drum lung și cu mai multe pauze pentru ca stăpânul meu să se poată odihni, sincer nu prea am înțeles din ce motiv, dacă mă întrebați. căci eu sunt cea care duce greul am ajuns și în zona de munte. Peisajele minunate își au prețul lor însă. Trebuie să ai curaj să mergi pe un drum cu nenumărate serpentine. Când spun preț e și la figurat și la propriu, benzina costă bani și niciodată nu am consumat eu atât. De fapt asta e mâncrea mea, eu doar asta mănânc. Voi oamenii faceți nazuri uneori la mâncare. Eu atât am, Altele alt..."meniu": motorină sau GPL.

Și da spiritul de aventură azi ne-a purtat pe un drum forestier, cu o pantă abruptă. Eu până acum eram obișnuită cu asfaltul, dar acum era altceva. Eu m-am lăsat bătută și am tras tare. Orice ar fi trebuie să ajung la destinație. Am de ales?Asta  m-am întrebat. Tot eu singură mi-am dat răspunsul: nu asta îmi e soarta să merg până la capăt.

Numai că la un moment dat lucrurile au devenit puțin mai complicate, parcă puterile îmi slăbiseră și stăpânul meu apasă cu toată hotărârea pedala de accelerație. Asta a mers o vreme până când nu s-a mai putut. Și ce să vezi la un moment renuță, trage frâna de mână și mă oprește. Îmi zic tot în gândul meu. Ce bine acum mai pot respira și eu. Dar la un moment dat îl văd agitat și cu telefonul în mână. Se tot muta din loc în loc să prindă o zonă cu semnal să poată suna.

Reușește în cele din urmă să sune la o firmă de tractări. Dar fiind pe un drum de munte, trebuia să iispună exact unde se află. Să îl fi văzut atunci cum se chinuia să dea share location de pe Whatsapp. Aș fi râs eu, dar sunt o mașină și nu pot. Bine că pot povesti, încă tot nu știu cum e posibil, dar mă rog mai contează?

Și ce să vezi? Au venit oamenii cu o "soră" de a mea 4X4 cu un motor de nu mai știu câți cai. Dar ca niște "profesioniști" ce au fost au uitat esențialul: cârligul de remorcare. Noroc cu stăpânul meu care avea un cârlig de remorcare pentru Citroen , căci da sunt o mșină Citroen, nu v-am spus asta până acum și eu cam nepoliticoasă sunt, trebuia să mă prezint întâi. 

Adăugați o legendă

În fine, bine că am reușit să plecăm de acolo în cele din urmă, dar mi-am dat seama că până acum mă credeam grozavă, dar nu sunt o mașină de teren. Sper ca și stăpânul meu să fi ajuns la acestă concluzie, dar în mă rog ce pot face eu?

Totuși îl apreciez că mi-a cumpărat și niște covorașe auto Citroen , nu de alta dar mai sunt și oameni nesimțiți care nu prea se șterg pe picioare era nevoie de asta. Și vă mai spun ceva are el un site de pe care își ia accesorii.

Am ajuns în final cu bine acasă și aștept cu nerăbadare alte aventuri. Sper să nu fie din nou pe un drum forestier. Dar mă rog nu depinde de mine. 

Vă salut și vă doresc și vouă aventuri ca cea prin care am trecut eu sau poate mai palpitante.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020