E joi, o zi obișnuită de muncă. Plec de acasă la aceeași oră ca de obicei, fără vreun gând că voi întârzia. Eu merg cu metroul și nu fac mult. Spre deosebire de "minunatul" transport de suprafață a Bucureștiului, administrat de una dintre societățile municipale "firești"( ați înțeles aluzia), mai precis STB, fostul RATB, metroul chiar își respectă orarul, deși pe site-ul STB poți afla orele de sosire ale mijloacelor de transport în fiecare stație. Rar însă se respectă. Și e de înțeles, metroul are drum liber, nu are ambuteiaje, merge netulburat pe linia lui acolo sub tot vacarmul orașului.
Cu toate cele spuse mai sus apare neprevăzutul. Cineva, mai precis un bărbat de vreo 40 de ani copleșit probabil de apăsarea creată de această lume crudă și agitată hotărăște că a sosit timpul să o părăsească, dar nu așa oricum ci printr-un act egoist ce va afecta mii de oameni într-o zi. Se aruncă în fața metroului la puțin peste ora 7 dimineața, exact cu oră înainte să pornesc eu de obicei spre minunatul meu loc de muncă. Parcă am avut eu o presimțire că ceva se va petrece, că până să plec prea mă uitam insistent la ceasul de pe noul meu smartphone ( o chinezărie certată cu americanii - un Huawei, dacă nu v-ați prins), cu care aveam să surprind o poză cu o aglomerație de oameni care nu prea înțelegeau ce se întâmplă.
Metroul a venit normal. Nimic nu prevestea ce se va întâmpla. Mă sui la Costin Georgian, urmează, Titan, totul normal și apoi minunata stație Nicolae Grigorescu. Acolo brusc toată monotonia unei zile bucureștene normale în spațiul acesta subteran unic în țară și în lume s-a spart brusc de anunțul mecanicului de tren că trenul se retrage din circulație și că un altul spre direcția Piața Unirii va sosi în stație la linia 3. Prima dată nu am reușit să intru în metrou, că erau adunați mulți oameni deja probail de dinainte de nu aveai loc nici să arunci un ac. Pentru cei care nu știu linia 3, fie că nu sunt din București fie că sunt dar nu prea circulă cu metroul ( surprinzător, dar există și Cartierul Drumul Taberei), se află la stația nouă Nicolae Grigorescu ce face legătura cu o altă magistrală a metroului.
Între timp, cât așteptam un alt metrou, eu dând dovadă de "un bun simț" nativ, mă duc tot mai în față spre peron în ciuda celor care așteptau ca și mine. Și cu toate că nu sunt prea mic,am reușit ca prin minune să mă strecor până aproape să ajung în față. Doar un bărbat s-a uitat urât la mine, dar cum nu a zis nimic nu prea mi-a păsat. Oricum mai era altul în metrou și mai "cu bun simț" decât mine, care atunci când o doamnă i-a cerut să înainteze să poată intra și ea că întârzie la serviciu, el i-a spus cu zâmbetul pe buze că "se mai găsesește și alt servici". Și după cum spuneam era păcat ca până să vină cel de-al doliea metrou să nu fac și o poză aglomerației de acolo, pe care am postat-o pe Facebook ( unde ar face un instastory, dar nu mă am bine cu Instagram-ul). Da, e poza de la începutul articolului, făcută cu ajutorul chinezăriei istețe de care vă ziceam mai devreme.
Atât mi-a trebuit mie să pun pe Facebook, că o colegă, exact aia care mi-e mie mai simpatică, singura pe care o am și în lista de prieteni, îmi dă pe messenger o poză cu știrea din care am aflat ce s-a întâmplat de fapt: că un bărbat de vreo 40 de ani s-a aruncat în fața metroului. Ea trebuie să urce chiar la Piața Unirii, iar noi trebuiam să ajungem la Grozăvești, stație care se află spre marele meu noroc și al ei la nici 5 minute de firma unde lucrăm. Evident că ea nu a putut deoarece sinucigașul s-a aruncat în fața metroului la stația Izvor, cea care urmează după stația Piața Unirii. Așa că ea ce a făcut? S-a dus la stația Piața Unirii 2 și de acolo a mers la Piața Victoriei de unde putea să vină în sens invers spre Grozăvești. Eu am ajuns cu o întârziere de 10 minute la serviciu, ea nu știu că nu suntem în același birou.
Dacă nu sunteți din București sau soarta v-a fost potrivnică și locuiți prin Drumul Taberei, am să vă las mai jos schema metroului poate înțelegeți, cum e cu mersul pe la Piața Victoriei.
Mai jos sa vedeți și conversația. Am cenzurat pozele să nu îi dezvăluiesc identitatea, că nu am întrebat-o dacă e de acord să pun asta aici. Oricum va citi și ea articolul. Știu că îi place ce scriu...sau poate nu. Mă rog vă eu.
Acum poate o să mă înjurați, dar îmi permit ca în țara știrilor de la ora 5 și a știrilor false despre vedete care au murit, să spun că mă bucur că am putut scrie și eu încă un articol pe minunatul, originalul și unicatul meu blog. Sunt modest nu? A și încă ceva. Sunt atât de nenorocit că în gândul meu când am aflat mi-am zis: tocmai acum și la ora asta te-ai găsit și tu să îți închei socotelile cu viața? Să mă încurci pe mine. Și mai nemernic sunt acum că mă bucur că a făcut-o să mai scriu și eu ceva. Dar ce ăia de care am zis mai devreme cum sunt?
Acum, revenind la un ton mai serios, după ce s-a întâmplat cu criminala de la metrou, știți și voi cazul, nu s-a schimbat nimic. S-a tot vorbit de porți de protecție care să se deschidă doar atunci când metroul e în stație. Nu s-a făcut nimic și nu cred că se va face curând, poate când va fi metrou în Drumul Taberei...zic și eu.
Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să citiți mai multe regăsite pe pagina principală apăsând aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu