Cred că nu sunt puține ocaziile în care și voi v-ați dat seama de un lucru: noi cu toții avem mereu câte ceva de învățat unii de la alții, iar mai în glumă mai în serios, cei din jurul nostru pot servi măcar ca exemple negative.
Astăzi m-am gândit la mine și la faptul că au existat momente în care ambiția mea a fost mică sau mi-a lipsit total. Și mă gândesc la faptul că sunt persoane care au diverse neajunsuri și toată viața lor trebuie să se lupte cu ele. Este de apreciat că găsesc puterea de a depăși problemele și nu doar atât, ba chiar reușsec să facă lucruri prin care să iasă în evidență și să se poată mândri cu ceea ce au realizat. Și din aceste motive am simțit nevoia de a scrie un articol, mai exact pentru a mă raporta pe mine la aceste persoane. Mulți nu ar recunoaște că nu sunt suficient de ambițioși, dar eu am ales acum să o fac.
Acum spuneți-mi un lucru: e câte ori nu ați desconsiderat o persoană cu handicap, măcar în gând dacă nu ați făcut-o direct spunându-le acest lucru lor sau celorlalți? De multe ori aceste persoane sunt jignite sau îndepărtate. Nu mai spun că atunci când unii se ceartă sau cineva vrea să desconsidere pe altul, cuvântul "handicapat" este folosit cu sens peiorativ.
Nevoia despre care vorbesc eu a pornit de la o personă care face parte din categoria pe care am menționat-o și despre care pot să spun că m-a învățat lecția ambiției, de faptul că dacă vrei neapărat ceva nimeni nu îți va sta în cale. Primul și cel mai important lucru atunci când te afli într-o astfel de situație este să te accepți așa cum ești și să îți stabilești obiective de care să te ții, fără să te lași descurajat de nimeni și de nimic.
Atunci când te naști fără probleme uneori te motivezi mult mai puțin și tin să cred că acest lucru vine din faptul că nu îți dai seama cât de greu este pentru unii să facă lucruri pe care tu le percepi normale.
Luminița Tudosă, o prietenă virtuală despre care am mai scrsis aici, este persoana la care mă refeream. În primul rând ea a avut răbdarea să învețe să poată să se miște cât mai normal și să ducă o viață apropiată de cea a celorlalți. În ciuda problemelor de sănătate nu a renunțat niciodată.
Sunt destui pe la noi care i-au ajutor social și nu ar face nimic să merite acei bani. Ceea ce vreau să evidențiez este că Luminița, deși poate ar fi fot cumva mai îndreptățită doar să ceară din cauza situației ei, nu s-a mulțumit cu atât și și-a dorit să obțină un ban muncit. Prin figurinele din ipsos pe care le face reuște să câștige niște bani. Poate unii ar crede că este simplu să faci asta, dar din experiențele mele de până acum pot să spun că am învățat că orice lucru pare simplu până îl încerci. Așa că e de apreciat cu atât mai mult ce face ea, mai ales că din câte m-am documentat, ipsosul nu iese bine dacă nu știi să faci consistența care trebuie și se poate sparge ușor. Dacă vreți să aflați mai multe și chiar să comnadați puteți urmări pagina ei de Facebook - Lumy's Crafts
Însă în ceea ce mă privește pe mine, cel mai important lucru este că pe lângă pasiunea sa pentru figurine face și ea parte din blogosferă. Blog-ul său este Magia Cuvintelor. Și să vă mai spun ceva, de-a lungul timpului și chiar recent a avut probleme cu el, dar nu s-a lăsat descurajată. Și a reușit să mă impulsioneze și pe mine să îmi valorific blog-ul și să mă înscriu la o competiție de blogging. Aici pot spune că am învățat oraecum lecția ambiției, pentru că dorința mea este de a scrie cât mai des, idei să fie.
Vă recomand cu tot dragul un lucru: când spui "nu pot" uită-te la o persoană cu handicap și îți vei schimba părerea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu