Tentativa posibilă la infracțiunile de obicei?

 Tentativa posibilă și la infracțiunile de obicei?

În mod normal orice student care studiază partea generală a dreptului penal învață despre cazurile în care tentativa la o infracțiune nu este posibilă. Printre aceste cazuri regăsim și cazul infracțiunii de obicei, când un singur act săvârșit separat nu are relevanță penală. Un curs de drept penal pe care îl voi da ca exemplu este Florin Streteanu, Daniel Nițu - Drept penal Partea Generală, Vol.I - Editua Universul Juridic.La pagina 476 veți găsi toate cazurile privind imposibilitatea tentativei, menționate și explicate.

Cu toate că părerea unanim acceptată, atât în literatura de specialitate cât și în practică este clară, în ceea ce urmează o voi pune în discuție.

Discuția pornește de la infracțiunea prevazută la art.351 CP - Camăta.

Darea de bani cu dobândă ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată este incriminată deci de legea penală.

Se impun analizate în acest sens 2 aspecte:acordarea de împrumut cu dobândă și obiceiul denumit în acest caz "îndeletnicire".

Trebuie precizat că din punct de vedere al civil contractul de împrumut cu dobândă este reglementat legal de Codul civil(Art. 2158-2166) deci constituie o faptă licită.

Cât privește îndeletnicirea, exprimarea în acest sens a legiuitorului face ca numai un număr suficient de acte ale făptuitorului să constituie un obicei ce are consecință tragerea acestuia la răspundere penală.

Pe lângă acestea autorizația de a da împrumut cu dobândă poate fi acordată, așa cum este cunoscut relativ de toată lumea, doar băncilor și instituțiilor financiare nebancare, deci nici într-un caz unor persoane fizice.

Trebuie menționat însă  în cele ce urmează, că odată cu dezvoltarea metodelor de comunicare prin Internet au apărut noi metode prin care persoane cu diverse oferte

pot găsi metode facile și chiar gratuite de a își expune oferta.

De ceva timp au apărut persoane străine care lansează oferte de acordare de credite cu dobândă între persoane fizice,pe rețeaua de socializare Facebook.Lăsând la o parte faptul că mesajele sunt traduse folosind serviciul de traducere google și fără a extrapola discuția pe domeniul dreptului internațional privat având în vedere cetățenia celor care oferă aceste credite, o problemă se pune în discuție: poate fi această faptă considerată tentativă la infracțiunea prevăzută la art.351 CP? Printre argumente ar fi disponibilitatea de a acorda împrumut oricui și faptul că mesajul poate fi văzut ușor de un număr mare de persoane.Din aceste două caracteristici ale mesajului rezultă că făptuitorul urmărește să producă rezultatul incriminat, deci un număr semnificativ de persoane să ia împrumut cu dobândă, acționând cu intenție directă( prevede rezultatul faptei sale, și îl urmărește, acceptând posibiltatea producerii lui).Este posibil ca persoanele ce citesc mesajul să fie interesate sau nu de ofertă, să îl sau nu împrumutul în cele din urmă.Doar în cazul în care un număr mare de persoane acceptă și iau în mod concret împrumutul rezultatul se produce.În caz contrar ceea ce rămâne de reflectat este dacă ne aflăm sau nu în prezența tentativei!