Am asistat cu toții la o situație
inedită după 1990. Unui jurnalist i s-a interzis de Președinte pe durata
mandatului său să mai participe la conferințele de presă de la Palatul
Cotroceni.
Motivul invocat, a fost acela că
jurnalistul în cauză, Ovidiu Vanghele i-ar fi adresat în mai multe rânduri
cuvinte jignitoare pe rețeaua socială Facebook.
Aș vrea să lămurim acest scandal
din două puncte de vedere și să analizez în continuare în mod pertinent faptele
petrecute.
1. Primul punct de vedere este
conduita jurnalistului, publică, chiar și în afara cadrului oficial al profesiei,
care din punctul meu de vedere trebuie să fie una civilizată și în acest
context. Într-una din postările sale acesta îl numește pe Președintele Nicușor
Dan netrebnic, gunoi și nemernic. Toate sunt foarte grave, dar apelativul “gunoi”, cel mai grav dintre cele
trei este fără îndoială unul care calcă în picioare demnitatea personală a
oricui îi este adresat.
Trebuie precizat clar încă de la
început că pe Președinte nu l-a deranjat întrebarea pusă de jurnalist în cadrul
conferinței de presă ci apelativele injurioase pe care le-am menționat.
Pornind de la acestea discuția
merge mai departe în mai multe direcții: libertatea de exprimare, demnitatea
persoanelor și libertatea presei.
Libertatea de exprimare este un principiu fundamental al unei
societăți democratice și este statuată chiar prin prevederile art. 30 din
Constiuția României.
Problema cu acest articol este că
mulți îl invocă, dar din rea credință unii aleg să ignore în mod deliberat
prevederile alineatului 6 al acestuia: “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară
a persoanei și nici dreptul la propria imagine ”
Și spuneam mai devreme că apelativul “gunoi” atacă tocmai
demnitatea la care se referă acest alineat. Deci folosirea lui încalcă într-un
mod evident limitele constituționale ale libertății de exprimare.
Libertatea de exprimare fie și cea a unui jurnalist, este ea însăși supusă respectării acestui articol al Constituției și normalizarea unui asemenea comportament este unul extrem de grav, mai ales că un jurnalist are rolul de formator de opinie.
2. Al doilea punct de vedere este reacția Președintelui
României la conferința de presă care este din start greșită chiar și în
situația de față.
Ca persoană Nicușor Dan are tot dreptul să fie revoltat și să
nu accepte injurii de la nimeni. Am stabilit că atacul la persoană, mai precis la
adresa demnității este inadmisibil, conform prevederilor constituționale pe
care le-am menționat.
Cu toate acestea, nu am putut identifica o bază legală prin
care Președintele de la sine putere să dispună interzicerea unui jurnalist în
cadrul conferințelor de presă. În plus prin întrebarea adresată, Ovidiu Vanghele nu
a folosit un limbaj neadecvat chiar dacă aceasta era incomodă.
Și aici vine partea interesantă:
să facem distincția între Nicușor Dan ca persoană și funcția de Președinte al
României pe care acesta ocupă.
Are motive să fie supărat pe plan
personal? După cum am stabilit răspunsul este categoric da. Din punct de vedere
instituțional însă lucrurile se schimbă total. Președintele nu poate da ordine,
așa cum chiar el s-a exprimat și a fost nemulțumit că nu a fost ascultat, o
astfel de idee fiind incompatibilă cu democrația însăși, transformându-i în
acest fel pe lucrătorii Administrației Prezidențiale în slugile sale personale.
Mai mult decât atât chiar în
contextul dat, considerăm pe bună dreptate că dacă jurnalistul tot a participat
la conferința de presă ar fi fost normal ca Președintele să îi răspundă la
întrebare.
În plus față de cele menționate,
Constiuția României mai stabilește la articolul 31 dreptul la informație, iar
conform acestuia dreptul persoanei la informațiile de interes public nu poate
fi îngrădit. Mai mult decât la alineatul 2, Președintelui României ca
autoritate publică îi revine obligația de „informare corectă a cetățenilor
asupra treburilor publice”. Iar prin refuzul unui răspuns la întrebarea pusă de
jurnalist, Președintele încalcă acest drept.
Considerăm în consecință că
singurul drept al lui Nicușor ca persoană era să rezolve problema pe calea unei
acțiuni civile aceasta fiind singura cale legală, deoarece în prezent insulta
și calomnia fiind dezincriminate, nu mai există și o cale penală în acest caz.
În concluzie ambii au greșit și
considerăm că trebuie să se aplice în speța de față principiul proporționalității între
deminitatea persoanei pe de o parte și dreptul la informare pe de altă parte, ca
atare jurnalistului trebuia să i se acorde un răspuns, iar problema injuriilor
să fie rezolvată conform legii, în cadrul unui proces civil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu