Excursie pe Transbucegi

Cu siguranță că toată lumea a auzit de Transfăgărășan sau de Transalpina, dar trebuie să știți și poate unii chiar știți deja că există și o șosea numită Transbucegi pe care am avut ocazia să călătoresc.

Cu siguranță cei care ați mai intrat pe blog-ul meu știți că am un prieten căruia îi plac enorm călătoriile așa că nu mi-a fost greu să accept propunerea lui de a merge pe acest traseu pe care trebuie să vă mărturisesc că nici eu nu îl știam.

Cu taote că intențiile noastre au fost altele și anume de a merge din Bușteni cu telecabina până la Babele și apoi cu mașina pe Transbucegi, lucrurile s-au schimbat la fața locului așa cum vă voi povesti mai încolo. Da mai încolo, ca să vă țin în suspans.

Am plecat destul de târziu, spre deosebire de alte dăți nu cu noaptea în cap ci pe la 9 și jumătate spre Valea Prahovei și este prima data când am mers pe A3, sau autostrada București- Ploiești pentru cine nu s-a prins, da acea autostradă care ani de zile s-a terminat în câmp și în sfârșit au reușit să o finalizeze.

După ce am trecut de Ploiești, am intrat pe DN1 și de-aici au început pripețiile. DN1 fiind, ați ghicit, foarte aglomerat în minunata localitate Comarnic, aplicația Waze ne-a dat o rută ocolitoare, dar cum știți probabil cei care ați mai citit articole de-ale mele de călătorie noi avem un talent deosebit în a ne rătăci. Am ratat un viraj la stânga și apoi aplicația a trebuit să reconfigureze traseul așa că la un moment dat am ajuns în comuna Cornu, da chiar localitatea fostului premier, Adrian Năstase. Lux acolo ce mulți n-au mai văzut: numai vile, un indicator spre un centru spa de 4 stele, trotuare largi și pavate impecabile  de o parte și de alta drumului și o curățenie peste tot. Vreți poze? nu am făcut să nu cumva să muriți de ciudă de ce e acolo. O să fie și poze, dar cu lucruri mult mai frumoase, mai încolo, promit!

Bineînțeles că aplicația nu ne-a lăsat și ne-a scos tot acolo,unde de data asta chiar am făcut la stânga să mai traversăm și orașul Breaza, unde trebuie să vă spun că nu mai fusesem, apoi am ieșit iar în DN1, a urmat Sinaia și apoi Bușteni.

Ajungem noi la telecabină, unde cu greu am găsit un loc de parcare căci ce credeți: mare aglomerație. Oare de ce nu mă mir? Nici nu se putea altfel și reușim în cele din urmă să găsim coada de la telecabină care nu putea fi decât destul de mare. Încă așteptați poze? Aveți un pic de răbdare, nu cred că vă e lene să citiți nu e așa?Cine are răbadare va fi răsplătit!

Nici nu am apucat noi să ne așezăm noi bine la coadă că suntem abordați de un bărbat, îi vom spune nea Doru, știu că îl cheamă Dorin, mai mult nu știu, dar așa i s-a adresat un altul de pe acolo cu Doru. Acesta ne-a propus să nu mai așteptăm telecabina ci pentru niște bani în plus să ne ducă el pentru a vizita mai multe obiective cu microbuzul său unde încăpeau 8 persoane. După ce ne-a convins pe noi, a mai plecat să mai convingă încă două persoane și după ce a reușit să le găsească, nu a durat mult și am pornit la drum.

Trebuie să știți că drumul Transbucegi începe de la Sinaia și ajunge până la traseul care urcă spre Babele, iar de acolo trebuie mers pe jos. Nu este voie, din câte mi-am dat seama ca acolo să se urce cu mașina, deoarece zona este rezervație, excepție făcând jeep-urile ce duc cele necasare la Cabana Babele.

Prima oprire a fost la un punct de belvedere, unde am putut evident să fac și primele poze. Cu siguranță le așteptați și eu mă țin de promisiuni așa că bucurați-vă de ele!

Acum că v-ați delectat cu poze, următoarea noastră oprire a fost Lacul Bolboci, un la de baraj artificial care din spusele lui Nea Doru este ultimul construit în România, chiar cu puțin timp înainte de 1989, iar de atunci nu s-au mai construit alte baraje la noi în țară. Am ținut să precizez lucrul acesta, deoarece această informație nu o găsiți pe Wikipedia!

În Lacul Bolboci, există un număr mare de păstrăvi, iar dacă aruncați mâncare, peștii se vor aduna foarte repede.

Lacul Bolboci

Stânca Podul cu Flori văzută de pe barajul Bolboci:

Am făcut o oprire și pe Cheile Tătarul Mare și țin enorm  să vă dau niște poze special de acolo, mai ales cu o stânca, despre care, spre marea mea surprindere nu am găsit vreo referință pe net.

Se pare că dacă vă uitați cu atenție aici apare un chip de om, iar din spusele lui Nea Doru, acesta a ținut să ne spună că nu este creația vreunui sculptor ci a naturii.

Dacă primele două poze nu v-au convins, hai să vedeți mai de aproape:

Tot în această zonă am și un scurt video cu râul de munte ce vă va relaxa cu siguranță:

Și în continuare mai multe poze din aceeași zonă:

Următoarea oprire a fost la Peștera Ialomiței. Aceasta este o peșteră destul de lungă, dar are și porțiuni înguste, iar dacă esți înalt cum sunt eu cam trebuie să te apleci. Ți se oferă o cască de protecție la intrare necesară pentru a te feri de lovituri. Inițial am crezut că peste tot foarte îngustă, dar din fericire nu a fost pentru mine chiar atât de rău pe cât credeam și nu îmi pare rău că am intrat. Deasemenea nu este indicată persoanelor care suferă de claustrofobie.

Nu toată peștera este vizitabilă, ultima parte fiind accesibilă doar speologilor, iar în acea parte am înțeles că trăiesc și lilieci.

Tariful de vizitare a peșterii este de 10 lei de persoană:

Am ajuns și în final la Babele unde trebuie să vă spun că pentru o persoană neantrenată traseul este dificil așa că dacă nu aveți o condiție fizică cât de cât bună recomand telecabina.

Am fost un pic îngrijorați că va veni ploaia deoarece se cam adunaseră norii, dar din fericire nu au căzut decât câțiva stropi.


Babele și cabana Babele:

Babele și clădirea telecabinei:

Alte stânci văzute dinspre Babe

Releul Coștila văzut de pe platoul Bucegi:

Releul Coștila este unul dintre cele mai importante relee de telecomunicații de la noi din țară și cel aflat la cea mai mare altitudine( 2490 m), care pe lângă Babe și Sfinx și Crucea de pe Caraiman reprezintă unul din principalele atracții turistice din Bucegi.

Releul transmitea în trecut programele postului național de televiziune, astăzi retransmite programele postului public de radio, precum și câteva posturi private.

Sfinxul a fost ultimul obiectiv al excursiei noastre și fără îndoială acesta este un exemplu al modului în care natura ne poate surprinde.

 

Dacă doriți și voi să călătoriți așa cum am făcut-o noi  puteți intra pe pagina de FB de mai jos pentru a afla datele de contact, dar cu puțin noroc îl puteți găsi și voi pe nea Doru (sau Dorin că nu știu exact, deși mai puțin contează): 

Excursii Montane Bucegi-Dorin

Tot ce pot să spun este că vi-l recomand cu încredere: este un bun șofer, ghid și totodată te face să te simți bine pe parcursul călătoriei.

Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să citiți mai multe regăsite pe pagina principală apăsând aici