Motanul Prinți
Prinți călător prin ploaie
Cu Flori îngrijorată
Străbătea ca un erou
La pas, Slatina toată
Brusc i se făcu lui foame
Și la ușă miorlăi
Flori îi deschise-n grabă
Supărată îl privi.
Unde-i ai fost tu Prinți, dragă?
Câte griji eu mi-am făcut,
Iar de nu veneai pe seară
Nici să dorm n-aș fi putut.
El c-o leneșă privire
Naiv se uita la ea
De a ei îngrijorare
Parcă nici nu îi păsa!
El atunci când îi e foame
Este un băiat isteț
Cât ar fi de supărată
Flori...scoate-un pliculeț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu aici: