A sosit și luna mai și cum am ocazia timp de câteva zile am plecat la țară. Cum eu stau în București și satul este la aproape 200 de Km distanță ajung cam greu.
Primăvara este frumos, flori, totul înverzit știți și voi. Și anul acesta a fost mai ploios așa că vegetația este cât cuprinde.
Dar nu despre asta vreau eu să vorbesc, ci despre cu totul altceva. Și poate că din titlu v-ați dat deja seama de intenția mea.
Aș dori să știu dacă printre voi chiar există cineva care să nu iți fi dorit măcar odată în viață să găsească o comoară, să aibă apoi cu ajutorul ei tot ce își dorește.
Cu privire la acest subiect s-au născut de-a lungul timpului tot felul de povești și legende, iar unele au aprins imaginația scriitorilor care s-au folosit de acest lucru în operele lor.
Banul, bogăția și luxul au atras dintotdeauna pe toți oamenii și chiar și în zilele noastre unii au ajuns să caute banii în mod virtual, cum pe vremuri oamenii căutau aur, acum caută criptomonede.
Dar până la urmă nu despre aur și criptomonede vreau eu să vă vorbesc. ci despre o astfel de comoară.
Da știu, unii ar spune că nu neapărat valorile materiale sunt importante. Că familia, prietenii, sănătatea sunt comori de neprețuit, dar nu nici despre asta nu aș vrea să vorbesc acum și e evident.
În ultimii ani, multe produse pe care le consideram banale, au devenit ușor-ușor de lux. Lumea se mai schimbă și trebuie să ne obișnuim cu asta. Dar uneori ce pentru unii aduce un dezavantaj devine un avantaj pentru alții.
De mai mulți ani prețul cireșelor a stârnit tot felul de reacții și glume, iar bineînțeles, că așa cum știți și voi, rețelele sociale sunt pline de ele.
Ei bine, da comoara mea e chiar un cireș. Când am fost la țară, așa cum am spus, anul acesta cireșul meu este plin și atunci când acestea se vor coace voi avea niște cireșe excepționale, pentru că soiul este unul foarte bun.
Chiar dacă nu voi putea mânca atât de multe, nu este nici un fel de problemă. Se poate face și compot din ele și poate nu știți cum un compot de cireșe scos de la rece este răcoritor și revigorant.
Cam așa arată comoara deocamdată dar nu mai e multe și mă voi bucura de cireșele gustoase, dar nu neg că e greu să ai răbdare.
Acum tot ce sper eu este că nu v-am făcut invidioși, dar dacă sunteți nu am ce să vă fac.
Oricum nu sunt zgârcit și cei care mă vor vizita îi voi servi și pe ei cu cireșe.
Poate credeți că am vrut să mă laud scriind acest articol. Ei bine, într-o oarecare măsură da, recunosc asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu aici: