O mare parte din oamenii așa zis normali sunt din păcate de foarte multe ori reticenți atunci când este vorba de a relaționa cu persoanele cu handicap.
Sunt situații în care chiar și cei care ar vrea să aibă o relație de prietenie cu o persoană cu handicap, deoarece se tem că acest lucru i-ar face penibili în ochii celorlați și din cuza faptului că aceasta ar putea face sau spune lucruri greșite.
Nu pot fi deloc de acord cu reticența din start față de cineva , deoarece din punctul meu de vedere nu trebuie să ai vreo prejudecată față de nici o persoană pe care o întâlnești atât timp cât nu ajungi să o cunoști cu adevărat, nu știi ce ambiții, aspirații sau calități pe care chiar tu nu le ai, acea persoană le are. În acest sens este absolut necesar ca atitudinea ta trebuie să fie una pozitivă, receptivă atunci când alegi să comunici cu cineva, mai ales dacă vorbim de o persoană cu handicap care are nevoie mai mult ca ceilalți să fie înțeleasă.
În al doilea rând sunt oameni care nu conștientizează că deși s-au născut fără vreo dizabilitate, oricând acest lucru se poate schimba. Imaginați-vă pentru câteva clipe următoarea situație: te sui la volanul mașinii tale, respectând cu strictețe regulile de circulație, dar la un moment dat altcineva nu o face și provoacă un accident al cărei victimă ești. Deși ai supraviețuit, accidentul este grav și ajungi într-un scaun cu rotile în care vei sta pe viață.
Cu siguranță o asemenea situație tragică te demoralizează și doamne ferește poți avea gândul inclusiv de a te sinucide, considerându-te de acum un inutil, o povară pentru ceilalți și nu mai vezi sensul propriei vieți.
Dar poate în timp ce tu dintr-un om ce te considerai normal până la tragicul eveniment, o altă persoană născută astfel are ceva, ce tu ai constatat că își lipsește cu desăvârșire în momentul în care ai dat de greu: o ambiție nezdruncinată. Da acea persoană chiar se luptă să ducă o viață cât se poate de normală, să descopere cu ce poate fi utilă. Te-ai gândit la asta? De cele mai multe ori nu, știu! Te prefaci că nu există așa ceva, consideri că handicapul unei persoane o face inferioară, crezi că ție nu ți se poate întâmpla, te crezi normal și poate tocmai din motivele menționate chiar nu ești.
Eu unul am "curajul" să nu judec persoanele cu handicap ba chiar cunosc și sunt prieten cu una. Deși prietenia de care spuneam că ar putea să existe în această situație este doar una virtuală, totuși eu consider că este cât se poate de sinceră. Este vorba de Luminița Tudosă, am scris despre ea inclusiv în articolul precedent. - Succesul și cei din jurul tău
Vorbeam despre ambiție? Tocmai acest lucru Luminița îl are și dacă citiți articolul de care v-am spus o să vedeți că mi-a transmis-o și mie. Și ea s-a confruntat cu depresia, dar din fericire a învins-o.
Îmi doresc ca ceea ce ați citit să fie un motiv de serios de gândire pentru voi și să vă gândiși de 2 ori înainte de a judeca și să vă puneși serios întrebarea: oare cine este cel normal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu aici: