Notre Dame, românii și donațiile

Fără îndoială că mare parte din populație știe foarte bine că Notre Dame este unul din simbolurile Parisului, o catedrală în stil gotic, unul din marile curentele artistice în domeniul arhitectural.

Nimeni nu ar trebui să conteste ca pierdere, un asemenea monument, atât din punct de vedere cultural, dar și turistic, deoarece este clar că dacă ai ales să vizitezi Parisul, până la acest eveniment nu cred că această catedrală nu ar fi fost pe lista obiectivelor tale.

În zilele ce au urmat nefericitului eveniment, mai ales pe Internet, oamenii au manifestat diferite genuri de reacții, de la compătimire, la bucurie (bolnavă din punctul meu de vedere, mai ales din partea paginilor ateiste), la nepăsare și chiar la furie în contextul în care mulți oameni și organizații s-au grăbit să doneze sume importante pentru reconstrucția acesteia. Așa că nu am putut sta deoparte să nu reacționez, să nu îmi spun și eu o părere.

M-aș opri la cea din urmă reacție pe care am menționat-o și anume cea de furie: diverse companii/organizații și persoane particulare sau publice au donat pentru Catedrala Notre Dame. Reacția de furie în România a fost justificată de cei care și-au manifestat-o din două motive:1)sunt oameni/copii în lumea aceasta care mor de foame, fie la noi, fie prin Africa și 2)multe monumente istorice de la noi se degradează și în cele din urmă dispar, din nepăsarea autorităților și nimeni nu ar sări cu banii să doneze ceva. Nu pot să nu mă întreb oare câți au donat vreun cent pentru cei din Africa? Mă întreb doar, nu pot să judec deoarece nici eu nu am donat.

Ați constatat cu siguranță că cel mai mediatizat caz este cel al Gabrielei Firea care a ales să doneze 10% din salariul său pentru reconstrucție. Nu sunt un susținător al ei și nici nu abordez subiecte politice pe acest blog, dar cred că deși are salariu de bugetar, după momentul pe care îl încasează este strict problema ei ce face cu banii. Poate ceea ce ar fi deranjant este că s-a grăbit să anunțe acest lucru, crezând că lumea va aprecia.

Spuneam că unul din motivele furiei oamenilor este nepăsarea autorităților față de monumentele care se distrug. Cu siguranță cei care ați mai citit câte ceva pe acest blog știți că eu am un articol despre Castelul din Banloc unul din exemplele nepăsării generale față de tot ceea ce înseamnă patrimoniul nostru arhitectural. Așa că sunt alături de cei indignați că nu facem nimic pentru noi, dar ne grăbim să donăm pentru Notre Dame, fără însă a subestima,  ridiculiza sau batjocori pierderea pentru patrimoniul cultural al umanității. 

Mă deranjează deasemenea și sunt scârbit de cei care s-au folosit de tragedia de la Colectiv spunând că francezii nu au donat nimic pentru acei tineri, iar românii donează pentru Notre Dame , căci da am văzut și astfel de comentarii pe la diverse postări. Este o mizerie să faci așa ceva, din punctul meu de vedere. 

Am mai constatat și că s-au făcut glume și cu toate că nu am fost și nu sunt de acord cu privire la construcția Catedralei Mânturii Neamului, nu pot fi de acord cu cei care și-ar dori un incendiu acolo. Poate Bucureștiul își va scaote măcar o parte din banii investiți din bugetul său, adică banii celor din București care au plătit taxe și impozite locale prin turiștii care ar vizita-o în următorii ani după ce va fin finalizată.

În orice caz, ca o concluzie, catedrala este o mare pierdere, însă noi românii ar trebui să fim mai atenți că  ne distrugem singuri și cu bună știință patrimoniul arhitectural și exemplele le știți cu toții nu trebuie să le mai înșir eu aici. Las doar niște poze care vorbesc de la sine.